Parlamentul României adoptă prezenta lege:
ART. 1
(1) Concediul paternal se acordă în condiţiile prevăzute de prezenta lege, în scopul de a asigura participarea efectivă a tatălui la îngrijirea noului-născut.
(2) Tatăl copilului nou-născut are dreptul la un concediu paternal plătit de 10 zile lucrătoare, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.
ART. 2
(1) În cazul în care titularul dreptului la concediu paternal este asigurat în cadrul sistemului asigurărilor sociale de stat, el are dreptul la un concediu paternal plătit de 10 zile lucrătoare.
(2) Concediul paternal se acordă la cerere, în primele 8 săptămâni de la naşterea copilului, justificat cu certificatul de naştere al acestuia, din care rezultă calitatea de tată a petiţionarului.
(3) Indemnizaţia pentru concediul paternal se plăteşte din fondul de salarii al unităţii şi este egală cu salariul corespunzător perioadei respective.
ART. 3
(1) Tatăl care îndeplinește obligatoriu serviciul militar în calitate de militar în termen, potrivit legii, are dreptul la o permisie de 10 zile lucrătoare acordate la nașterea propriului copil, potrivit prevederilor art. 2 alin. (2).
(2) Permisia prevăzută la alin. (1) se acordă și tatălui care îndeplinește obligatoriu serviciul militar în calitate de militar în termen, în vederea recunoașterii paternității, în condițiile legii. Permisia solicitată va fi justificată cu certificatul de naștere al nou-născutului, din care să rezulte calitatea de tată a militarului, respectiv cu declarația de recunoaștere a paternității, întocmită în condițiile legii.
ART. 4
(1) În cazul în care tatăl copilului nou-născut a obţinut atestatul de absolvire a cursului de puericultură, durata concediului paternal, acordat în condiţiile art. 2, se majorează cu 5 zile lucrătoare.
(2) Tatăl poate beneficia de prevederile alin. (1) pentru fiecare copil nou-născut, pe baza atestatului de absolvire a cursului de puericultură, indiferent când este acesta obținut.
ART. 5
(1) În cazul decesului mamei copilului în timpul naşterii sau în perioada concediului de lăuzie, tatăl copilului beneficiază de restul concediului neefectuat de către mamă.
(2) Pe perioada concediului acordat în condițiile alin. (1), tatăl copilului beneficiază de o indemnizație egală cu ajutorul pentru sarcină și lăuzie cuvenit mamei sau de o indemnizație calculată după salariul de bază și vechimea în muncă ale acestuia, în condițiile legii.
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comună din 15 decembrie 1999, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) şi 74 alin. (1) din Constituţia României.
Sursa: anes.gov.ro
Vezi și: Norme metodologice din 10 aprilie 2000, de aplicare a Legii concediului paternal nr. 210/1999