Albert Bandura a fost un psiholog canadian-american, profesor emerit de ştiinţe sociale în psihologie la Universitatea Stanford. Lui i se datorează conceptul de teorie socio cognitivă a învăţării şi cel al autoeficacităţii. Un puternic simţ al eficacităţii personale este într-o legătură strânsă cu o stare de sănătate mai bună, realizări mai mari şi o mai bună integrară socială – informează la-psiholog.ro. Conceptul autoeficacităţii a fost aplicat în mai multe domenii, printre care şi cel al educaţiei.
Revenind la exemplele violente din filme, scopul cercetătorilor, începând cu Bandura, a fost de a demonstra că ele pot influenţa comportamentul social al copiilor. Ce presupune acest lucru? Copiii urmăresc exemplele respective şi le imită pentru a-şi atinge scopul, conform eroilor de pe ecran, mai ales dacă aceşti eroi sunt „băieţii buni“.
De ce imită copiii? Capacitatea copilului mic de a imita acțiunile celorlalți (exprimate direct, în mediul familial, sau indirect, prin poveşti ecranizate) face parte din învăţarea socială (al cărei scop este dobândirea de noi cunoștințe). Această capacitate de a imita indică, de asemenea, şi detalii despre cunoştinţele pe care cel mic le are deja. Imitarea apare în aproximativ al doilea an de viaţă, continuă de-a lungul copilăriei şi în perioada de după. „Datele implică, de asemenea, faptul că nu există un mecanism ereditar, modular și specializat pentru imitație. În schimb, comportamentul imitativ pare să apară în urma dobândirii de către copil a diferitelor tipuri de cunoștințe și abilități motorii, cognitive și sociale“ – aflăm din materialul The development of imitation in infancy.
Alte consecinţe ale violenţei din filme asupra comportamentului social al copiilor:
- probabilitatea creşterii mai multor forme de agresivitate la copii;
- toleranţă mai mare la agresivitate (încep să fie din ce în ce mai puţin deranjaţi de ea);
- folosirea cuvintelor agresive, joacă în mod agresiv, preocupări pentru subiecte agresive.
Dar violenţa este prezentă nu doar în filme, ci şi în numeroase jocuri pentru copii, chiar dacă ea este asociată personajelor bune, pozitive (care luptă, se bat pentru a obţine ceva ori pentru a învinge răul). De aceea este important să alegem cu atenţie sursele de divertisment pentru cei mici şi să le oferim alternative adaptate vârstei. Natura comunicării cu copiii are şi ea un rol important – reducerea observaţiilor negative (de tipul ameninţărilor şi ordinelor) şi eliminarea pedepselor fizice în contextul disciplinării٭. Expunerea la conţinutul violent încurajează comportamentul agresiv şi manifestările agresive, inclusiv cele verbale.
٭Referinţă bibliografică principală: Psihologia copilului – Robert Harwood, Scott A. Miller, Ross Vasta; traducere: Ioana Manole, Ioana Avădănei, Ioana Aneci; editura Polirom, 2010, p. 692.
Foto: www.freepik.com