Sunt unele momente în care cu toţii ne dorim o îmbrăţişare. Simţim, cu alte cuvinte, nevoia unui contact fizic, care să ne confirme, într-un fel sau altul, că nu suntem singuri.
Ştiind că nu suntem singuri, devenim mai puternici, mai încrezători.
Cu puţin timp în urmă, mai exact pe 21 ianuarie, am sărbătorit Ziua internaţională a îmbrăţişărilor. Conceptul a venit pe lume în 1986, când Kevin Zaborney, pastor şi psiholog de profesie, îşi încuraja enoriaşii să-şi exteriorizeze sentimentele în public. Ideea s-a răspândit rapid şi traversat oceanul, fiind preluată de multe ţări din Occident.
Care este de fapt efectul îmbrăţişărilor? De ce ne este bine când suntem luaţi în braţe? Ce se întâmplă în creierul nostru?
În cadrul unei conferinţe de la Chicago, despre neuroştiinţa îmbrăţişărilor, participanţii – neurologi, terapeuţi, psihologi – au ţinut mai multe discursuri despre felul în care o îmbrăţişare acţionează asupra organismului. Unul dintre subiectele abordate s-a referit la faptul că „îmbrăţişarea timp de 20 de secunde aduce corpul şi creierul în echilibru“. Adică:
- reduce anxietatea
- îndepărtează depresia
- echilibrează sistemul imunitar
- scade tensiunea arterială ridicată.
Informaţia este furnizată în cartea „Creierul sănătos. Un ghid pentru toate vârstele de a deveni mai calm, mai fericit, mai isteţ“, la pag. 328. Cartea este scrisă de William Sears, medic de familie, şi Vincent M. Fortanasce, medic neurolog. Amândoi au gândit volumul ca un ghid, o referinţă utilă şi accesibilă unei categorii largi de public, atunci când căutăm informaţii despre cum să menţinem sănătatea creierului. Instrumentele de tratare puse la dispoziţie de autorii volumului vizează depresia, anxietatea, ADHD-ul, dar şi mijloacele de prevenire a bolii Alzheimer şi a demenţei.
Revenind la „evenimentele“ din creier care au loc în timpul unei îmbrăţişări, Sears şi Fortanasce explică felul în care se modifică activarea modelelor cerebrale atunci când suntem ţinuţi în braţe – scade cortizolul (hormonul stresului), lăsând loc oxitocinei (hormonul fericirii, alături de serotonină, dopamină şi endorfine). În mod automat, gândirea devine pozitivă şi relaxată, mai optimistă, ajutând oamenii să se conecteze. Creşte, de asemenea, şi nivelul de dopamină şi serotonină – aflăm din aceeaşi sursă.
În concluzie, ca să-şi facă efectul, o îmbrăţişare trebuie să dureze cel puţin 20 de secunde!
Citeşte şi:
Cum alegem un psihoterapeut
Sfaturi de la specialişti pentru un somn odihnitor