Copii

Copilul și mâncarea: 3 reacții des întâlnite

„Alergii alimentare“, „intoleranță la mâncare“, „sensibilitate alimentară“ – multă lume pune semnul egal între aceste denumiri. Ce le diferențiază totuși? Să le luăm pe rând.

Alergiile alimentare
Definiția clasică a „alergiei“ este următoarea: „o reacție anormală, disproporționată, exagerată și excesivă a sistemului imunitar al unui organism, față de antigene exogene care sunt bine tolerate de subiecții normali“. Prin antigen, se înțelege „entitatea care poate induce declanșarea de reacții imune din partea organismului“, iar prin exogen, „care se formează/dezvoltă la exterior“. Reacția poate fi imediată și severă în cazul anumitor alimente – dacă știți deja că micuțul suferă de acest tip de alergie, mai mult ca sigur că ați scos din regimul lui produsul respectiv. Pe de altă parte – și asta se întâmplă în cazul celor mai întâlnite alergii – reacțiile se pot manifesta într-un interval de 1 și 24 de ore, cum ar fi alergiile la grâu și la produsele lactate.

Intoleranța și sensibilitatea alimentară
Patrick Holford și Fiona McDonald Joyce scriu în cartea „Ce mănâncă un copil isteț“ (Ed. All) că intoleranța sau sensibilitatea alimentară reprezintă o reacție la un aliment pentru care nu există un răspuns bazat pe cuantificarea anticorpilor. După care, autorii exemplifică prin intoleranța la lactoză, situație în care, spun ei, „copilului îi lipsește enzima necesară digerării lactozei (zahărului din lapte)“, și prin intoleranța la amplificatorul gustativ MSG (glutamate monosodic). În primul caz, simptomele sunt diareele și durerile de stomac, iar în al doilea, hiperactivitatea.

Consultul medical, primul pas important
Pentru a afla exact despre ce este vorba, alergie sau intoleranță, cel mai bine este să mergeți cu copilul, într-o primă fază, la medic. Va trebui să facă un test alergologic, dacă este vorba de o alergie. Recomandabilă este consultarea atât a unui specialist alergolog, cât și a unui specialist în nutriție. Ca alternativă, autorii citați mai sus sugerează dieta de tip „eliminare – și – provocare“. Asta înseamnă să scoateți pe perioada unei luni, din dieta copilului, alimentele care îi fac rău și să notați dacă există modificări vizibile. Apoi, acestea se reintroduc treptat, iar copilul va fi monitorizat îndeaproape.