Să luăm un exemplu de activare a simţului imitaţiei: când în familie apare un nou născut, mulţi copii simt nevoia/ doresc să fie din nou bebeluşi. Şi-atunci, îşi caută suzeta sau, mai mult, vor să atingă ori să sugă din nou la sânul mamei. Este modul lor de a comunica o nevoie, de a atrage atenţia, de a crea un context în care să se simtă iar în siguranţă.
O altă reacţie, dictată de acelaşi eveniment – naşterea unui frăţior/ surioară – este următoarea: copii de 4 sau 5 ani încep să facă din nou în pat. Dacă este certat, nu îl ajută cu nimic, dimpotrivă, se va simţi umilit. Aşadar, în ambele situaţii, este important să nu îi fie amendat comportamentul, să nu fie respins/ mustrat.
Aceste feluri ale copiilor de a răspunde când în casă apare un nou membru al familiei sunt normale. Este important să fie cât mai implicaţi în viaţa celor mici – când li se schimbă scutecul, când sunt îmbăiaţi etc. -, mai mult, să li se spună despre ei încă dinainte de a veni pe lume. Nu îi cere să fie cuminte sau să facă liniște și, mai ales, după un acces de furie și de plâns neașteptată adresează-i cuvinte de genul: „Te înțeleg că ești foarte trist din cauza lui, dar eu te iubesc foarte mult, tu ești iubirea mea cea mare!…“.
Dragostea se împarte în mod egal când în familie sunt mai mulţi copii, iar această regulă e bine să fie pusă în aplicare nu doar de către părinţi, ci şi de către bunici.