Cine e Cristina? Mama lui Tudor, autoarea cărţii Oraşul Bucuria şi zâna din ale cărei mâini ies nişte dulciuri magice, care nu îngraşă, macarons pe numele lor, şi despre care aflaţi mai multe citind povestea de mai jos…
Parcă încă nu suntem pregătiţi să ne reluăm viaţa normală de dinainte de pandemie
Pentru noi, perioada de izolare a fost un amalgam de sentimente. Pe de-o parte eram foarte îngrijoraţi de ceea ce se întâmpla în lume, ne era frică de acest virus şi ne gândeam cu groază că avem părinţi, bunici de care trebuie să avem mare grijă. Ne-am conformat, am stat acasă mai bine de două luni. Cred că am ieşit de 3 ori în tot acest timp. Pe de altă parte, a fost un vis această perioadă. Am reuşit cu brio să combinăm munca de acasă cu viaţa noastră personală. Am petrecut mult timp împreună, timp după care tânjeam cu toţii. Când s-a introdus starea de alertă, pentru noi nu s-a schimbat mare lucru. Am avut acelaşi program – muncă de acasă, timp de calitate petrecut cu familia şi ieşiri cam la fel de puţine. Parcă încă nu suntem pregătiţi să ne reluăm viaţa normală de dinainte de pandemie.

Cristina: „Am reuşit cu brio să combinăm munca de acasă cu viaţa noastră personală“
Am gătit împreună, am citit, am făcut curăţenie, am gătit din nou, am inventat reţete…
Pe Tudor, l-am implicat în toate activităţile mele, mai puţin în cele legate de serviciu. De obicei, atunci când eu aveam treabă „la birou“, avea şi el treabă la biroul lui. Doamnele educatoare au fost foarte drăguţe şi ne-au trimis fişe potrivite pentru vârsta lui, am mai completat şi noi cu ce am găsit prin magazine şi aşa am fost cu toţii ocupaţi. În rest, am gătit împreună, am citit, am făcut curăţenie, am gătit din nou, am inventat reţete şi cel mai mare ajutor l-am avut când trebuia să finalizez o gentuţă (le găsiţi pe facebook – macarons by Cristina Tătar) şi îmi încurca firele. Acela a fost un ajutor real. ?

Teme pentru grădi şi joaca cu puii din curte – activităţi diferite, atitudini diferite ?
Pentru Tudor a fost magie curată această perioadă de stat acasă. A dus dorul colegilor de grădiniţă, dar avându-ne pe noi alături în permanenţă a trecut uşor peste asta. Cursuri online nu am prea ținut, însă doamnele educatoare ne trimiteau zilnic „teme pentru acasă“. N-au fost cea mai mare bucurie, însă le-am realizat pe toate cu succes. ?

