Cele 4 principii sunt consemnate în cartea scrisă de dr. Harvey Karp, „Cel mai fericit bebeluş din lume“, şi sună aşa: „1. lipsa celui de-al patrulea trimestru de sarcină; 2. reflexul de liniştire; 3. cele cinci strategii; 4. terapia cu alinturi“.
Mai jos, câteva scurte explicaţii ale fiecărui principiu şi o serie de observaţii acolo unde este cazul:
1. Plecând de la fragilitatea nou născuţilor şi de la capacităţile lor reduse atunci când vin pe lume – prin comparaţie cu viţeii sau cu mânjii care, din prima zi, merg pe propriile lor picioare – autorul este sigur că un trimestru în plus de sarcină este ceea ce le lipseşte celor mici pentru a fi mai liniştiţi în primele luni. Or asta, practic, este imposibil, pentru că oamenii diferă în mod esenţial de animale. Viţeii merg din prima zi de viaţă, dar nu ajung să vorbească, să deseneze sau să aibă conştiinţă. Prin urmare, ceea ce propune Harvey Karp, pentru a prelungi senzaţia din mediul intrauterin încă un trimestru (3 luni), este imitarea mediului respectiv prin – înfăşat, legănat, şâşâit – astfel încât sugarul să se simtă ca şi când ar fi încă în uter. Autorul este convins că aceste detalii îi declanşează „reflexul de liniştire“ şi că funcţionează atunci când avem un copilaş mai agitat.
2. „Reflexul de liniştire“ se referă tocmai la ideea exprimată anterior, calmul pe care bebeluşii îl au în uter, în stadiul de făt „fermecaţi de senzaţiile din pântecele mamei“ – scrie Harvey Karp. De ce, de exemplu, când sunt în burtica mamei nu ţipă, nu urlă, nu plâng? Dau cel mult din picioare. Harvey Karp consideră că „reflexul de liniştire“ este unul ancestral şi reia nevoia reconstituirii acestui mediu pentru a le reda confortul din perioada respectivă.
3. Pentru activarea reflexului de liniştire, Harvey Karp propune cinci strategii: înfăşarea (el spune strâns, cu o faşă – în timp, însă, conceptul de înfăşat s-a îmbunătăţit, şi se referă la a înfăşa bebeluşul lăsându-i o largheţe, un spaţiu de mişcare în zona picioarelor); întinderea bebeluşului fie pe burtă, fie pe o parte; şâşâitul (se referă la imitarea sunetelor din uter – „un zgomot alb, puternic“, precizează Carp); legănatul (ritmic, cu mişcări zgâlţâite – notează medicul, însă nu în sensul violent/ agresiv; citiţi mai multe informaţii despre acest subiect în articolul Sindromul copilului zgâlţâit!); suptul (sânului, al degetului, al suzetei).
4. „Terapia cu alinturi“ este o denumire care include punerea în practică a celor cinci strategii enunţate mai sus, în ordinea precizată – înfăşat, pus pe o parte, zgomot alb, legănat, supt.
Referinţă: „Cel mai fericit bebeluş din lume“ – autor: Dr. Harvey Karp, traducere din limba engleză: Cornelia Dumitru, editura Litera, 2017, pp. 26-32.