Bebeluși

Creşterea în greutate a bebeluşului: cum o urmărim

Cântărirea bebelușului

Cântarul pentru bebeluşi este unul dintre lucrurile care nu ar trebui să lipsească de pe lista cu obiecte necesare pentru un nou născut. Creşterea în greutate este cel mai bun reper că sugarul este sănătos.

De ce este bine să urmărim creşterea în lungime şi în greutate a sugarului?

Graficele de creştere s-au realizat în urma unor studii efectuate de specialişti în pediatrie, iar scopul lor este de a urmări evoluţia unui copil, încadrarea lui într-o serie de parametri normali, din punct de vedere musculo-scheletal, neurologic, al dezvoltării lui globale. În concluzie, media, mai exact, greutatea unui copil de o anumită vârstă, se face după ce s-a văzut populaţional cam care ar trebui să fie standardul copilului normal, care să ia din alimentaţie nutrienţii necesari dezvoltării tuturor organelor. Dacă nu îl cântărim, nu ştim cât ia în greutate şi apreciem creşterea lui doar relativ sau după cum îl simţim la mână, sunt şanse să apară mai multe probleme. Cântăritul are, prin urmare, un rol esenţial. Este bine, de asemenea, să fim atenţi la greutatea sugarului şi când este icteric.

Ce facem când un bebeluş nu ia în greutate?

Când un sugar nu crește corespunzător înseamnă, în cele mai multe cazuri, că nu mănâncă suficient. Rolul mamei este de a identifica motivul – poate bebe nu este ataşat bine la sân, poate e nevoie de suplimentarea laptelui (sunt diferite metode prin care lactaţia poate fi stimulată). Oricare ar fi motivul, este bine să ne consultăm şi cu medicul specialist.

Ce înseamnă o creştere constantă, corectă, în prima lună de viaţă?

La naştere, greutatea unui copil normoponderal se încadrează între 2, 500 kg şi 4, 100 kg. „Copilul standard“, pentru vârsta de gestaţie 38 de săptămâni, ar avea 3 kg, 52 de cm şi circumferinţa craniului 35 cm. S-ar putea ca, la plecarea din maternitate, bebeluşul să aibă o altă greutate, mai mică, cu până la 10% raportat la greutatea de la naștere + pentru că începe să digere, să urineze, să aibă scaun, să piardă apa care s-a acumulat în ţesuturi de-a lungul vieţii lui intrauterine. Prin urmare, dacă avem un „copil standard“, de 3 kg, iar la externare cântăreşte 2, 700 kg, nu înseamnă că a stat nehrănit. În cât timp trebuie să recupereze pierderea fiziologică în greutate şi să revină la greutatea de la naştere? Ideal ar fi într-o săptămână, maximum 10 zile. Astfel, la sfârşitul primei luni, bebeluşul ar trebui să aibă, în mod obişnuit, cu minimum 750 de grame mai mult decât la naştere (este indicele de creştere normală în greutate la un sugar sănătos, care mănâncă şi absoarbe ce-i trebuie din mâncare).

Cum îl cântărim pe bebe?

După ce ajungem cu bebe acasă de la maternitate, având deja cântarul, a doua zi dimineaţă, complet dezbrăcat (inclusiv fără scutec), îl aşezăm pe cântar. Este posibil ca acea greutate să nu coincidă 100% cu cea de la externare (din cauza cântarului, de exemplu), însă, plecând de la acest reper de kilograme, vom urmări ca bebe să ia în perioada următoare (7-10 zile) în jur de 150-200 gr pe săptămână, adică 20-50 gr pe zi. Mama îl poate cântări în această perioadă, zilnic, complet dezbrăcat, dimineaţa, preferabil înainte de masă. Dacă în două, trei zile are spor ponderal bun înseamnă că felul în care îl alimentăm funcţionează. Dacă observăm, în schimb, că în două, trei zile nu creşte 20-50 gr pe zi, încercăm să găsim motivul acestei stagnări. În cazul în care la sfârşitul primei săptămâni bebe tot nu a crescut, nu mai lăsăm să treacă timpul şi să aşteptăm ca lucrurile să se îndrepte de la sine, ci căutăm cât mai curând o soluţie sfătuindu-ne cu medicul specialist.

Notă: Textul este supervizat de Dr. Elena Luminița Spătariu, medic specialist pediatru