Se spune că ar exista o legătură între Luna plină şi numărul de naşteri, în sensul că atunci când este Lună plină s-ar naşte mai mulţi copii.
Pe seama acestui fenomen astronomic se pun şi alte întâmplări, şi nu neapărat fericite: violenţe, agresiuni, îmbolnăviri, schimbări bruşte de stare, stres, insomnii (le resimţim mai acut când este Lună plină). Oamenii de ştiinţă neagă, însă, ciudata legătură.
Dar oamenii de rând sfidează, de multe ori, ce cred oamenii de ştiinţă. Ne bazăm pe presentimente, premoniţii, credinţa că lucrurile pot fi conduse sau puse în scenă şi de forţe obscure. Alegem explicaţiile mistice în defavoarea justificărilor raţionale.
Cum s-ar argumenta înclinaţiile acestea ezoterice? Jean-Luc Margot, profesor la Universitatea din California (Los Angeles), este convins că în spatele lor stă o prejudecată cognitivă, numită științific „prejudecată de confirmare“ („bias de confirmare“):
Oamenii au tendința să interpreteze informația într-un mod care să le confirme credințele, ignorând datele care le contrazic.
Dacă avem o viață plină de întâmplări trepidante când e Lună plină, automat asociem starea de bine cu apariția astrului, pentru că ne confirmă credința. Iar dacă nu este Lună plină, iar viața continuă să fie trepidantă, momentele respective vor lua rapid calea uitării din cauza absenței astrului.
Cu alte cuvinte, înclinăm să acordăm importanță unui fenomen ce ne confirmă ipotezele, dar îl ignorăm complet în cazul în care le infirmă.
Şi, totuşi, care este legătura între Luna plină şi naştere, de ce se spune că atunci când este Lună plină se nasc mai mulţi copii? În majoritatea popoarelor din Antichitate, luna este considerată divinitate (Isis la egipteni, Astarte la fenicieni, Artemis sau Selene la greci, Diana la romani) şi în toate culturile şi mitologiile, luna este asociată cu fertilitatea, sarcina şi naşterea.
Aceste asemănări vin, probabil, în urma comparaţiei dintre ciclul lunar/ perioada de repetare a fazelor lunii (29 de zile) şi cel menstrual (în jur de 28 de zile). Şi, de vreme ce satelitul Pământului influenţează mareele, de ce nu ar putea crea, la scară umană, şi „maree“ interioare? Observaţia îi aparţine dr. Henry Puget, autorul cărţii „Lune et santé, mode d’emploi“.
Cu alte cuvinte, atât timp cât luna influenţează fluidele, ar putea acţiona şi asupra lichidului amniotic, în care stă fătul, fiind cea care favorizează ruperea apei. Interesantă perspectivă.
Să nu uităm că luna este lipsită de lumină proprie şi nu este decât o reflectare a soarelui, că este, deci, dependentă de astrul solar. Or cum soarele simbolizează înţelepciunea, cunoaşterea, un dram de raţiune nu strică niciodată.
Referinţe:
George Lăzărescu, Dicţionar de mitologie (ed. Ion Creangă, Bucureşti, 1979)
Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicţionar de simboluri (ed. Artemis, Bucureşti, 1995)
magicmaman.com – Y a-t-il davantage d’accouchements à la pleine lune?