Ca textură, meconiul este dens, lipicios şi, în privinţa culorii, aceasta poate varia de la negru la maroniu sau verde-măsliniu. Prin urmare, să nu vă speriaţi dacă scaunul bebeluşului are, într-o primă fază, o culoare mai bizară.
În mod obişnuit, eliminarea meconiului are loc în primele 12 ore după naştere, dar există şi situaţii, mai rare, când este evacuat în lichidul amniotic. Pot apărea probleme respiratorii în cazul în care inhalează fluidul contaminat. După naştere, când perioada de eliminare se prelungeşte, depăşind 48 de ore, poate fi vorba de o obstrucţie intestinală.
De ce nu miroase meconiul? Fiind compus din celulele epiteliate intestinale, lanugo, mucus, bilă, apă, meconiul nu conţine bacterii, diferenţiindu-se în felul acesta de scaun. Odată cu începerea alăptării, bacteriile vor coloniza intestinul şi, în consecinţă, va apărea şi mirosul.
Scaunele de tranziţie sunt scaunele care fac trecerea de la meconiu la scaunul propriu-zis. Procesul de digestie început odată cu alăptarea va duce la apariţia unor scaune verzui, uneori cu mucus (apar după eliminarea meconiului, între ziua a treia şi a cincea). Trebuie urmărit să nu fie însoţite de stări febrile, semne de deshidratare sau stare generală proastă.
Citeşte şi:
Primii dinţişori: semne şi simptome ale erupţiei dentare
Igiena intimă la bebeluşi: principii de bază
De ce plâng nou născuţii fără lacrimi?