Bebeluși

Să le vorbim bebeluşilor cât mai mult!

Cum adică să-i vorbeşti unui bebeluş? Să i te adresezi chiar dacă nu înțelege nimic? Da, este bine să comunicăm cu ei cât mai mult şi în situaţii cât mai diverse.

Relaționarea cu bebelușul începe din stadiul intrauterin
Relaţionarea cât mai timpurie cu copilul îi influenţează acestuia comportamentul psihoafectiv. A relaţiona înseamnă, din perspectiva lui Françoise Dolto, personalitate de renume a psihanalizei franceze, a vorbi cu el. Și, tot din din perspectiva acesteia, comunicarea dintre mamă şi pruncul ei începe încă din stadiul intrauterin. Nu este de mirare că, după ce un copil vine pe lume, glasul celei care i-a dat viaţă este primul recunoscut.

Să-i imităm pe bebeluşi!
Ce se întâmplă atunci când un bebeluș aude cuvinte? Devine conştient de sunete, de forma, de „viața“ unui cuvânt. Să spunem că scoate un sunet, iar mama sau tata îl imită. În timp, ei le vor repeta. Este primul pas în descoperirea limbajului.

Momentele-cheie din viața sugarului trebuie însoțite de cuvinte
În articolul „Vorbeşte-i copilului tău încă de la naştere!“, publicat pe nytimes.com și semnat de jurnalista Jane E. Brody, este amintit Randi Jacoby, psiholog specializat în discurs şi comunicare. Observaţiile lui Jacoby pleacă de la o realitate des întâlnită în ziua de azi: dependenţa de telefonul mobil. În linii mari, specialistul nu este de acord cu părinţii care, în momente-cheie din existenţa bebeluşului – plimbat, alăptat, schimbat -, vorbesc la mobil. „Părinţii încetează, astfel, să aibă o comunicare bună cu copiii. Pierd contactul vizual, schimbul de expresii ale feţei şi interacţiunea cu ei, lucruri esenţiale în dezvoltarea limbajului“, spune psihologul.

Comunicarea implică și un schimb de reacții între mamă și bebe
Comunicarea cu cel mic este esențială încă din primele luni de viaţă – este concluzia la care au ajuns mai mulţi specialişti în lingvistică şi în comunicare. Felul în care îl atingi, îl ţii în braţe, te uiţi la el şi îi vorbeşti îl ajută să-ţi înveţe limbajul (chiar dacă e vorba și de cel nonverbal). Aşa cum şi el te ajută să-i înveţi limbajul prin diferitele moduri în care plânge: când scânceşte, poate nu vrea decât să doarmă, iar când ţipă, îi poate fi foame.

În concluzie, fie că îl hrănim, îl îmbrăcăm, îi facem baie sau îi dăm un medicament, este recomandat să ne însoţim gesturile cu vorbe, să ne verbalizăm acțiunile. „Acum îţi facem băiţa, iar după aceea mergem la somn“ sau „Ne îmbrăcăm şi mergem la plimbare“ – indiferent de activitatea pe care urmează să o faci cu cel mic, important este să o exprimăm verbal. Chiar dacă el nu înţelege nimic.