Să le urmărim reacţiile şi să le răspundem, să interacţionăm cu ei când plâng sau au nevoie de contact uman, să îi imităm, să le descriem lucrurile mărunte pe care le facem pentru ei – când îi schimbăm, când îi pregătim de ieşirea în parc, când le prezentăm o jucărie nouă.
Modurile de a comunica, de a le vorbi bebeluşilor sunt numeroase şi, mai nou, conform unei cercetări recente, acestea nu îi pot influenţa decât pozitiv.
Potrivit unui studiu publicat pe pagina publicaţiei The Guardian, oamenii de știință au descoperit o legătură între nivelurile de vorbire ale adulţilor și mielina infantilă, care înconjoară nervii și face ca semnalele primite să fie mai eficiente. Mielina reprezintă un strat de fosfolipide, electroizolant, care înconjoară axonii neuronilor. Rolul mielinei este de a izola electric fibrele nervoase, prevenind pierderea impulsului electric de către axon, în drumul acestuia (impulsul) de la o celulă nervoasă la alta.
Cercetătorii susțin că volumul de vorbire al adulților la care sunt expuși copiii în primii ani de viață poate contribui la modelarea structurii creierului lor. Până acum, s-a demonstrat deja că vorbitul cu cei mici are mai multe beneficii – ajută la îmbunătăţirea procesării limbajului şi la îmbogăţirea vocabularului.
Cred că mesajul pe care trebuie să îl transmitem în urma aceste cercetări este, în mod cert, să le vorbim copiilor noştri. Detaliul izbitor în acest proces este că vorbitul cu ei le modelează structura creierului. (prof. John Spencer, Universitatea East Anglia)
Cercetătorii au mai spus că, în prezent, nu există un consens legat de cât de mult ar trebui să le vorbim copiilor, iar cei care se ocupă de ei nu ar trebui să se simtă neapărat presaţi să converseze mai mult cu copiii lor.
Citeşte aici studiul complet şi mai multe detalii despre cercetarea în sine!
Foto: www.freepik.com
