Bebeluși

Studii noi: sunetele influenţează dezvoltarea creierului mai timpuriu decât s-a crezut până acum

Un nou studiu publicat pe sciencedaily.com aduce la lumină un detaliu extrem de interesant: sunetele au un rol asupra dezvoltării creierului încă din faza în care canalele auriculare nu sunt deschise.

După mai multe experimente efectuate pe pui de şoareci nou născuţi, cercetătorii au observat că sunetele par să schimbe modelele de „cablare“ din zonele creierului responsabile de procesarea sunetului, mai devreme decât
s-a crezut până acum, mai precis chiar înainte de deschiderea canalului auditiv.

Rezultatele studiului au fost făcute publice, online, pe 12 februarie, în Science Advances. Descoperirea în sine i-ar putea ajuta pe cercetători, eventual, să identifice moduri prin care să se detecteze şi să se intervină atunci când au loc conexiuni anormale în creier, cauze ce duc la probleme de auz sau tulburări senzoriale. „Mă interesează, mai exact, felul în care mediul senzorial ne modelează şi cât de devreme, în stadiul intrauterin, începe să se întâmple acest lucru“ – a spus Patrick Kanold, profesor doctor în inginerie biomedicală la Johns Hopkins University şi la Şcoala de medicină.

Cercetarea lui Kanold se concentrează pe cortex, o regiune din creier responsabilă de multe funcţii, inclusiv percepţia senzorială. Sub cortex, se află substanţa albă a creierului, compusă din axonii celulelor nervoase (fibrele axon alcătuiesc legături între celulele nervoase). De-a lungul dezvoltării sale, materia albă conţine, de asemenea, aşa-numiţii neuroni sub-placă, printre primii care se dezvoltă în creier (la om, la 12 săptămâni de gestaţie, iar la şoareci, în a doua săptămână embrionară). Termenul „sub-placă“ a fost stabilit în 1973, de către Mark Molliver, specialist în anatomie. Aceşti neuroni primordiali mor în cele din urmă – la mamifere, inclusiv şoareci, dar şi la om, cu puţin timp înainte de naştere şi în primele luni de viaţă. Însă, înainte de a muri, fac conexiuni într-o portiţă-cheie din creier pentru toate informaţiile senzoriale, talamus şi straturile medii ale cortexului. 

În experimentele anterioare făcute pe şoareci şi pe dihori, Kanold a cartografiat circuitele neuronilor sub-placă şi a descoperit că ei pot primi semnale legate de sunete, înainte ca oricare alt neuron cortical s-o fi făcut deja. Ce se întâmplă când semnalele sonore ajung la neuronii sub-placă? Poate o modificare în semnalele sonore să influenţeze circuitele din creier, în această etapă, foarte fragedă? – iată întrebările la care actualul studiu şi-a propus să răspundă.

„Când neuronii sunt privaţi de un stimul, cum ar fi sunetul, ajung să găsească alți neuroni, cel mai probabil pentru a compensa lipsa sunetului. Asta se întâmplă cu o săptămână mai devreme decât ne-am aştepta şi indică faptul că lipsa sunetului reorganizează probabil conexiunile din cortexul imatur“ – explică Patrick Kanold. Oamenii de ştiinţă au considerat că, în același mod în care lipsa sunetului influențează conexiunile din creier, este posibil ca sunetele suplimentare să influențeze conexiunile neuronale timpurii la șoarecii cu auz normal. Concluzia a fost că experienţa sonoră lasă o urmă în activitatea creierului şi că această expunere la sunet poate fi importantă în procesul de neurodezvoltare. 

De ce sunt importante informaţiile obţinute prin studiul actual? Pentru că reprezintă un pas esenţial în stabilirea unor obiective pe care oamenii de ştiinţă şi-au propus să le atingă prin studii suplimentare: 1. determinarea exactă a perioadei în care expunerea la sunete are un impact asupra dezvoltării de mai târziu a creierului; 2. înţelegerea felului în care expunerea la sunete, în faza intrauterină, ar putea fi importantă pentru dezvoltarea umană şi cum să se ţină cont de aceste schimbări de circuit neuronal atunci când se fac implanturi cohleare la copiii născuţi surzi; 3. studierea particularităţilor creierului prematurilor şi dezvoltarea unor biomarkeri pentru problemele care presupun cablarea greşită a neuronilor sub-placă.

Sursă: sciencedaily.com – Sounds influence the developing brain earlier than previously thought