Copii

Certurile între fraţi – intervenim sau nu între ei?

Frații se ceartă între ei

Relaţiile dintre fraţi sunt mai complexe decât par. Când se înţeleg de minune, când se ceartă, când nu mai vor să îşi vorbească.

Cel mai adesea, alegem să îi lăsăm să îşi regleze singuri neînţelegerile, deşi asta pare să nu fie cea mai bună soluţie. Ca în orice „format“ de două persoane, unul este mai puternic, celălalt mai puţin puternic. Neintervenind între ei, s-ar putea subînţelege că îl susţinem pe cel mai puternic. Or copiii sunt sensibili la nuanţe, la reacţii, la atitudinea pe care o manifestă părinţii/ adulţii faţă de ei.

Se întâmplă de asemenea, să îi luăm apărarea celui mai mic, deşi nu este obligatoriu ca acesta să aibă dreptate. E o nevoie antropologică de a-l proteja pe ultimul născut, nu suntem întotdeauna pregătiţi cum să abordăm anumite situaţii şi procedăm instinctual (fără a avea intenţia de a-l răni pe celălalt, fireşte).

Şi-atunci, care este cea mai bună soluţie sau, cel puţin, soluţia apropiată de posibilitatea unei reconcilieri? Dacă este nevoie, pentru început, îi putem separa unul de altul, în sensul de a stabili o distanţă fizică între ei. Odată ce atmosfera s-a mai calmat, le dăm cuvântul – fiecare va avea posibilitatea să îşi prezinte argumentele conflictului (de ce s-a ajuns aici).

Un rol esenţial în ecuaţia împăcării îl are şi vârsta sau, cu alte cuvinte, capacitatea lor de a înţelege şi de a formula motivele „încăierării“. Nu este uşor oricum ar fi – dacă mezinul este prea mic pentru a se putea exprima, cel mare nu are neapărat un avantaj, dar va fi nevoit să cedeze în virtutea diferenţei de vârstă. Părintele îi poate însă explica, prin termeni cât mai simpli, că prin această etapă a trecut şi el, că a crescut şi că poate înţelege, deci este cineva pe care te poţi baza. Însă mai important de-atât este să fie lăsat să îşi verbalizeze frustrările. Va aprecia dacă va fi ascultat, dacă va simţi interes şi deschidere din partea părinţilor.

Pe de altă parte, fraţii sunt foarte posesivi şi foarte protectori atunci când cineva din afară se ia de unul din ei. Face parte din frumuseţea relaţiei dintre fraţi. Vorbind cu ei de mici, mediindu-le neînţelegerile, explicându-le constant şi arătându-le participare faţă de amândoi, fiind nepărtinitori, vor câştiga încredere în ei, iar legătura va deveni şi mai puternică.

Pe aceeași temă: Viaţa de frate/ soră mai mare: cum li se schimbă comportamentul lângă un nou născut