O parte dintre părinţi adaptează educaţia pe care au primit-o ei, în copilărie, la personalitatea copilului lor; alţii, în schimb, evită să reia regulile impuse acasă, când erau mici. Cei mai mulţi, însă, se familiarizează cu rolul de părinte din mers.
Câte tipuri de părinţi există? Conform cercetărilor realizate de psihologi, există patru stiluri parentale principale (sau stiluri de parenting): democratic, autoritar, permisiv şi neimplicat. Monica Bolocan, psiholog, precizează pentru pagina psiholog-copii.ro faptul că stilul de parenting este o variabilă dintr-un ansamblu de mai mulţi factori care contribuie la formarea copilului: temperamentul, determinantele genetice, genul (fetiţele şi băieţii au nevoie diferite), evenimentele şi experienţa de viaţă.
Care este stilul parental cel mai indicat/ potrivit? În esenţă, pentru o dezvoltare cât mai normală, un copil are nevoie de părinţi care să îi fie aproape, să fie calzi cu el (pentru a se simţi iubit şi acceptat), să stabilească şi reguli când e cazul (regulile clare au rolul esenţial de a-l face pe copil să se simtă în siguranţă), să fie empatici (când le respectăm sentimentele şi iniţiativele, îi ajutăm să facă alegeri şi să-şi stabilească scopuri, de unde şi autodeterminarea). Cele trei elemente sunt esenţiale pentru creşterea şi educarea copiilor – spune Mireille Joussemet, psiholog, cercetător şi profesor la Universitatea din Montréal. Iar dacă ar fi să numească un stil parental indicat/ potrivit, aceasta este de părere că „stilul democratic reprezintă echilibrul cel mai bun între căldură, reguli şi empatie“.
Despre erori (în diferite situaţii), Madeleyne Deny scrie: „În cazul mamei singure, eroarea cea mai frecventă este aceea de a se izola alături de copil. Legătura cu alte mame sau cu alte familii poate fi salvatoare pentru recâştigarea forţei, dar şi pentru a-i permite copilului să se integreze în societate. În cazul tatălui, rolul acestuia nu este de a deveni o a doua mamă, eroarea fiind că nu-i permite copilului să perceapă mai uşor care este specificul sexelor, deoarece acesta se confruntă neîncetat cu schimbarea rolurilor“.
Referinţe bibliografice: Monica Bolocan – „Stiluri de parenting“ (www.psiholog-copii.ro), Nathalie Vallerand – „Les 4 principaux styles parentaux“ (www.naitreetgrandir.com), Madeleine Deny – „Ghidul Părinţilor. Autoritatea parentală“ (Editura Corint).