Prin natura lor copiii sunt mereu în mişcare, curioşi, dornici ca toată lumea să se joace cu ei; par să se plictisească repede şi trec la fel de repede la altă activitate. Izbucnesc uşor în plâns şi se opresc ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. Răbdarea este marea probă de încercare în cazul părinţilor, şi nu neapărat faptul că cel mic este mai mult sau mai puţin energic.
Ce înseamnă „foarte agitat“? Atunci când un copil nu poate sta locului, se agită pe scaun, aleargă în jurul lui – acest lucru se numeşte agitaţie psihomotorie. Dacă acest tip de comportament durează de prea mult timp sau apare în momente nepotrivite, este ideal să-l învăţăm pe copil strategii pentru a se calma. Cu alte cuvinte, se impune consultarea unui medic specialist sau psihoterapeut, mai ales atunci când comportamentul lui afectează relaţiile cu cei din jur.
Mai multe despre agitaţia psihomotorie: Agitaţia psihomotorie are diverse niveluri de manifestare şi se caracterizează prin nevoia incontrolabilă de mişcare. Mişcarea aceasta poate deveni dezorganizată, fără un ţel anume, uneori agresivă. Stările predominante sunt neliniştea, impulsivitatea, tendinţa la violenţă (lovit cu piciorul, pumnii), uneori un grad de confuzie.
Care sunt posibilele cauze ale agitaţiei? Cauzele variază, aşa cum manifestările variază, sunt mai intense sau mai temperate – de aceea este nevoie de un consult specializat. O schimbare semnificativă în mediul familial, la grădi ori şcoală, poate duce la stări de agitaţie. Lipsa somnului are, şi ea, un cuvânt de spus. De asemenea, o predispoziţie spre astfel de manifestări – fapt ce ar impune redirecţionarea energiei spre anumite activităţi. Medicul specialist va stabili diagnosticul şi va face recomandările de rigoare.
Cum diferenţiem agitaţia obişnuită de cea excesivă? Asemenea stresului, agitaţia are efectele ei în funcţie de intensitate. Dacă o anumită doză de stres ne motivează şi ne pune în „mişcare“, când este în cantităţi prea mari şi repetat, devine cronic şi cu consecinţe mai puţin plăcute asupra sănătăţii. Prin urmare, este esenţial să acceptăm faptul că agitaţia face parte din dezvoltarea firească; pe măsură ce cresc, copiii vor învăţa să îşi controleze comportamentul, să-şi înţeleagă emoţiile (aici este nevoie de sprijinul părinţilor, comunicarea fiind esenţială). Este normal ca nevoi de bază – cum ar fi foamea sau somnul – să îl facă să fie mai neastâmpărat, mai nervos. Dar când cauzele depăşesc aceste nevoi şi le resimţim ca pe nişte lucruri cărora nu le mai putem face faţă, în mod sigur sfatul unui specialist ne va fi de mare folos.
Ce soluţii au părinţii pentru a gestiona mai bine agitaţia celor mici? Răspunsul cel mai des întâlnit în majoritatea surselor, la această întrebare, este să nu răspundem cu nervi la un comportament agitat. Uşor de spus, greu de pus în practică. Poate că uneori este nevoie ca şi părinţii să arate că au propriile limite, să îşi pună pe tavă emoţiile şi să discute deschis cu copiii despre aceste sentimente. Cei de la empoweringparents.com propun următoarea schemă pentru a gestiona mai bine situaţiile tensionate:
- Schimbă perspectiva!
- Identifică-ţi sentimentele!
- Ia o pauză, respiră, gândeşte!
- Concentrează-te pe ce este bun!
Acum, că avem soluţiile, să medităm asupra fiecăreia în parte şi să ne gândim cum ar putea să ne fie de folos!
Referinţe bibliografice: www.doc.ro – „Ce este agitaţia psihomotorie“, www.naitreetgrandir.com – „L’enfant qui est agité“, www.empoweringparents.com – „4 Tools to Help You Stay Calm with Your Difficult Child“
Foto: www.freepik.com