Copii

Copilul este furios. Cum abordăm situațiile tensionate

Copil furios / nervos

Crizele de furie ale copiilor nu trebuie văzute ca o lipsă de educație (mulți spun că nu sunt crescuți cum trebuie) sau ca pe o manifestare intenționată (în sensul că țipă și devin agitați în mod special).

„Aceste comportamente sunt răspunsuri automate ale sistemului lor nervos imatur activate de stres“, aflăm de pe paginadepsihologie.ro. La fel se întâmplă și în cazul în care sunt mustrați pentru un anumit lucru, iar ei răspund zâmbind. În mod automat, interpretăm această reacție ca pe o sfidare sau ca pe o lipsă de respect. De fapt, este vorba de altceva: ei semnalizează timid, prin acest răspuns, lipsa de ostilitate.

Ce sunt tantrumurile, numite și crize de furie? Se manifestă în diferite forme și intensități și pot implica explozii de furie spectaculoase, frustrări și comportament dezorganizat. Copilul plânge insistent, țipă, se agită fizic, devine agresiv față de persoanele din jur, se trântește pe jos, lovește. Crizele de furie apar de la vârste fragede și sunt forme prin care ei își exteriorizează o tensiune interioară, nefiind capabili să o exprime prin cuvinte. Faptul că apar la aproximativ 2-3 ani (ba chiar și la în jur de 1 an) este pentru că acum încep să își dezvolte abilitățile sociale și emoționale. Neavând la îndemână cuvintele pentru a-și exprima emoțiile importante, apelează la manifestări. Este posibil, de asemenea, să înceapă să își testeze independența în dezvoltare și descoperă că modul în care se comportă poate influența modul în care se comportă și adulții. În concluzie, tantrumurile sunt un mod prin care cei mici își exprimă și gestionează sentimentele, încercând să înțeleagă/ schimbe ceea ce se întâmplă în jurul lor.

Nu este deloc ușor pentru părinți să facă față acestor situații, mai ales că nu le pot prevedea. În general, factorii declanșatori sunt: schimbarea bruscă a mediului familiar, certurile din interiorul familiei (între frați/ părinți), competiția pentru jucării cu alți copii, imposibilitatea copilului de a exprima verbal ce își dorește, implicarea în activități peste nivelul de autonomie, punerea față în față cu situații pentru care nu sunt pregătiți și pe care nu știu cum să le abordeze.

Şi, totuşi, oricât am încerca să evităm situaţiile declanşatoare de tantrum-uri, ele pot avea loc când ne aşteptăm mai puţin. Cum le abordăm, cum trecem mai uşor peste ele? Iată câteva tactici care nu ajută copilul să iasă din starea respectivă: când părinţii ţipă (pierderea cumpătului ar putea avea reacţii pe termen lung, existând riscul ca cei mici, ajunşi adulţi, să repete modelul comportamental al adulţilor), când părinţii îl ignoră (copiii ar putea asocia ignoranţa cu abandonul), când li se pun pe tavă diverse motive, în timpul crizei de furie (dată fiind starea de tensiune, nu se pot concentra la argumentele care li se aduc, prin urmare, este ideal să i se explice şi să se comunice cu el pe un ton calm şi ferm după ce criza trece).

Referințe:
paginadepsihologie.ro – Accesele de furie ale copilului: reglarea de sus în jos
arcadiamedical.ro – Tantrumul, manifestarea furiei la copiii mici
raisingchildren.net.au – Tantrums: why they happen and how to respond