Copii

Copilul minte. Care sunt motivele?

De ce mint copiii

S-a fixat în memoria colectivă această idee, că un copil spune întotdeauna adevărul, că el nu minte niciodată. De cele mai multe ori, da, sunt sinceri, atât de sinceri încât îi pun pe adulți în situații jenante. Dar, așa cum spun adevărul, copiii pot, la fel de naiv și de inocent, să și mintă.

Copilul minte pentru că nu știe să facă diferența între adevăr și minciună, pentru că poate vedea neadevărul ca parte a unui joc. Copiii de vârste mici (2-3 ani) spun deseori minciuni și nu o fac din intenții rele, pentru a supăra pe cineva. O fac pentru că nu știu încă să diferențieze acțiunile bune de acțiunile rele. În acest context, replicile lor nu pot fi decât amuzante și inocente, intră, să spunem, în categoria „lucrurilor trăznite“. Când varsă paharul cu apă pe laptop sau desenează cu carioca pe ecranul TV-ului, iar el susține cu naivitate că nu el a făcut-o, nu poate fi decât simpatic. Rolul părintelui este nu de a-l certa, ci de a-i explica prin cuvinte simple ce se întâmplă cu obiectul respectiv în urma unui astfel de „incident“. Și, de asemenea, de a-l învăța să-și asume faptele.

Copilul minte pentru că îi este teamă să nu mai fie pe placul cuiva. Reluând, ca exemplu, „ingratul“ scenariu al paharului cu apă vărsat pe laptop, copilul poate minți și din alte motive, mai ales atunci când începe să conștientizeze consecințele faptelor sale. Minte din teamă, de frică. Minte pentru că, după o altă „boacănă“ a lui a fost certat, poate pedepsit, și s-a simțit cu un pas mai departe de poziția privilegiată pe care o avea până atunci. Minte pentru că își dorește în continuare să fie pe primul loc în grațiile părinților (un alt caz ar fi atunci când dă vina pe fratele/ sora mai mică).

Copilul minte pentru că așa a văzut în jurul lui, așa a auzit la mami sau la tati. Cu cât copilul crește, cu atât filtrează mai bine cuvintele și expresiile pe care le aude în jur, la persoanele cele mai apropiate lui. Dacă își aude părinții mințind, va crede că este normal să procedeze la fel. Așadar, părinți: nu mizați pe faptul că cei mici par să nu audă nimic. Dimpotrivă, copiilor nu le „scapă“ nimic, spun cercetătorii.