A împărţi jucăriile cu alţi copii este o dovadă de prietenie, un mod de a construi o relaţie. Problemele apar atunci când alţi copii cu care se joacă copilul tău nu vor să împartă jucăriile cu el. În nici un caz nu trebuie învăţat că, dacă nu obţine ce vrea, are voie să ia cu forţa. A împărţi un lucru presupune o acceptare a situaţiei – atât cel care oferă, cât şi cel care primeşte trebuie să fie confortabil cu această idee. Degeaba un copil le pune la dispoziţie jucăriile sale altor copii, dacă nu toţi procedează la fel şi nu se simt în largul lor să-şi împrumute pentru o perioadă obiectele dragi.
Cel mai bun învăţător pentru un copil este propriul părinte. Exemplele de acasă, bune sau mai puţin bune, sunt preluate de copil şi puse în aplicare în viaţa de zi cu zi. Cu toate astea, nu ar trebui să generalizăm – sunt cazuri când copilul simte nevoia să împartă ceva chiar dacă nu este învăţat acasă să procedeze aşa (din dorinţa de a-şi face prieteni), la fel cum există situaţii când nu împarte pentru că aşa a fost educat (în ideea că trebuie să ţină la bunurile personale, să „lupte“ pentru ele, să se apere când cineva vrea să îi ia ceva). Însă majoritatea părinţilor aleg să îi înveţe pe cei mici că nu e nimic rău în a-i împrumuta şi altui copil jucăria. Este important să ştie de mici că în viaţă contează mult mai multe decât ataşamentul pentru anumite obiecte.
Când refuzul de a împărţi jucăriile este însoţit în mod repetat de insulte şi agresivitate, această atitudine nu trebuie încurajată. Copilul îşi va extinde comportamentul şi în afara cercului de prieteni, la grădiniţă sau la şcoală. Este o situaţie care impune luarea unor măsuri, preferabil consultarea unui specialist, a unei persoane obiective, care să vină cu soluţii concrete şi cu o terapie adaptată.
