Iulia Radu locuiește în UK, are o fetiță și un băiețel, lucrează în domeniul marketingului, iar în timpul liber se ocupă de pagina iesilajoaca.ro, creată în timpul pandemiei și inspirată de viața alături de micuța Anissia.
Iulia ne-a oferit informații utile legate de procesul de emigrare și ne-a inspirat privind tipurile de activități pentru copii. Aflați mai multe în interviul de mai jos:
Copiișipărinți.ro: Locuiești în UK împreună cu copiii. Cum a fost procesul de adaptare la noua țară din perspectiva copiilor?
Iulia Radu: Mi-am dorit foarte mult să vin să studiez în UK atunci când eram la facultate în România, așa că am reușit cu ajutorul părinților și al unui consultant să îmi echivalez primul an și să continui studiile în UK. Am absolvit aici facultatea de Business & Advertising și un Master în Branding și Design. Copiii, de 2, respectiv 4 ani, sunt născuți și crescuți în UK, însă de la naștere și până acum nu am încetat să vorbim limba română cu ei, astfel încât au avut nevoie de o perioadă de adaptare când au început grădinița. Am încercat să le introducem treptat limba engleză în vocabular, menținând anumite limite în comunicare – vorbim numai limba română în casă și numai engleză când ieșim la diferite activități. Părerea mea – vorbesc strict din experiență personală – este că, în general, copiii se adaptează foarte ușor oricărui mediu, dacă sunt înconjurați de părinți și tratați cu multă iubire și înțelegere.
În primul rând, trebuie studiate legile țării unde dorești să emigrezi foarte, foarte bine, (…) apoi cum funcționează sistemul de sănătate (…) și, nu în ultimul rând, de urmărit zona în care urmează să te muți.
Ca părinte, cum ar trebui să te pregătești în momentul în care decizi să emigrezi împreună cu copiii în altă țară?
În primul rând, trebuie studiate legile țării unde dorești să emigrezi foarte, foarte bine, cum poți obține drept de muncă și reședință în acea țară. În UK de exemplu, în momentul acesta este destul de dificil chiar și pentru persoanele care sunt stabilite aici și nu au reședință în mod legal, să aplice pentru rezidență. Spun asta pentru că s-au schimbat recent legile din cauza Brexit-ului și au multe cerințe până la a-ți elibera un astfel de act. Cel mai bine este să apelezi la un consultant oferit de ei (consilier), care să te ajute cu actele, sau la o firmă specializată în această activitate (însă aceasta trebuie verificată, și ea, în prealabil).
Apoi, cei ce doresc să facă acest pas împreună cu copiii, ar face bine să se intereseze despre cum funcționează sistemul de sănătate din acea țară sau să fie pregătiți să plătească asigurare privată de sănătate (care poate fi obținută și prin angajator, cu plata ei înainte de taxe – de obicei). Dacă ar fi să dau caexemplu UK-ul, pentru orice problemă ivită trebuie să mergi la medicul generalist (GP) care îți dă trimitere la medicul specialist, iar o programare în acest sens poate dura până la câteva luni (de ex. pentru noi la oftalmologie, băiețelul meu de 2 anișori, a trebuit să aștepte 4 luni pentru a fi văzut). Sistemele medicale din străinătate sunt foarte diferite de cele din România (nu vreau să zic mai bune sau mai rele, dar au alte reguli) și trebuie clar studiate înainte de a lua o astfel de hotărâre. Există multe grupuri pe Facebook cu părinți vorbitori de limba română în toate țările dezvoltate (de ex. Mămici în UK), de unde se poate cere și o altă opinie.
Alt aspect ce ar trebui urmărit ar fi zona în care urmează să te muți. Există site-uri online care îți dau informații în acest sens (gen rată de criminalitate, calitatea vieții, performanțele școlilor existente în zonă). Și, nu în ultimul rând, un alt lucru care de luat în considerare este școala absolvită de doritorul emigrării, deoarece, dacă se urmărește echivalarea anilor de studiu făcuți în România cu cei din cealaltă țară, nivelul poatefi altul fiindcă uneori clasele nu corespund.
Studiile spun că cel mai bun moment ca să înveți un copil o limbă străină este până în 3 ani, pentru că ei absorb informația ca un burete.
Care crezi că este vârsta potrivită pentru un copil pentru o adaptare cât mai ușoară la noul spațiu?
Părerea mea – vorbesc tot din experiența personală – este că fiecare copil este diferit, iar modul de adaptare depinde foarte mult de cât de bine știe limba acelei țări. Singura barieră majoră pe care o văd în acest moment este cea a limbii vorbite în acea țară. Studiile spun că cel mai bun moment ca să înveți un copil o limbă străină este până în 3 ani, pentru că ei absorb informația ca un burete. Convingerea mea este că vârsta cea mai potrivită este înainte de a intra la școală/grădiniță, respectiv colectivitate. Și asta se datorează faptului că acesta este primul lor contact cu cei care vorbesc în altă limbă și poate fi un șoc dacă aceasta se întâmplă la o vârstă mai înaintată și ei nu pricep nimic, iar ca atare, se simt respinși din colectivitate.
Ești autoarea proiectului iesilajoacă.ro. Spune-mi mai multe despre el…
Proiectul l-am inițiat în UK, este proiectul meu de „pandemie“. Am „furat“ ideea unui site care pe mine m-a ajutat foarte mult atunci când fetița mea era mică și locuiam într-un oraș unde abia ne mutasem și unde nu știam pe nimeni. Mi-am dorit foarte mult să o duc peste tot și să fac cât mai multe activități cu ea încă de la o vârstă fragedă, așa că, am folosit un site și o aplicație unde introduceai codul poștal și îți arăta ce poți face în acea zi cu copilul, în funcție de distanța față de casă. Și acest lucru îl oferă și site-ul meu: iesilajoaca.ro. Pe mine m-a ajutat enorm, pentru că am ieșit cu fetița încă din prima lună, am fost la cursuri de masaj, întâlniri cu mămici ce aveau bebici de aceeași vârstă (se țineau în biserici cele mai multe, aveau jucării și ofereau cafea/ceai și prăjitură în schimbul unor sume mici gen £2, însă multe erau și gratis), cursuri de alăptat (La Leche League are comunități formate în fiecare regiune din UK, iar mămicile din grup sunt foarte săritoare).
Am deja peste 200 de locuri din București afișate pe site și câteva din Cluj, apoi aș dori să continui și cu orașele mai mici.
Pentru moment, listezi locurile din București. Ți-ai propus să extinzi proiectul, să incluzi, de exemplu, și locuri din UK?
Aș dori să extind site-ul în toate orașele din România, să devină ca un Yellow Pages pentru părinții care vor să petreacă timpul liber cu copiii într-un mod cât mai frumos. Am deja peste 200 de locuri din București afișate pe site și câteva din Cluj, apoi aș dori să continui și cu orașele mai mici. În UK acest lucru există deja și sunt câteva companii pe piață care-l realizează foarte bine, așa că nu prezintă un interespentru mine.
Pentrucă tot am vorbit de activități pentru copii, ce activități ai recomanda pentru copiii care au vârsta Anissiei și a lui Dominic?
Sunt o mulțime de activități interesante care au loc înRomânia, nici nu mi-a venit să cred când le-am descoperit. Eu și copilașii mei (de 4 și 2 anișori) mergem săptămânal la diferite activități ca: excursii la ferme (gen La Tzara din București), la gimnastică, arte marțiale, dansuri, ateliere de messy play (găsiți și la noi la Cofferino Hub și Olandia Play café), la o sală de trambuline locală, la cățărat (sală precum Climb Again), înot, mergem la bibliotecă pentru că au sesiuni de cântecele de 30 minute după care stăm și citim și ne alegem ce cărți să împrumutăm, avem lupă și microscop și mergem prin pădure să căutăm insecte și frunze pentru a le studia, mergem la Forest School (un loc amenajat în pădure unde se învață prin joacă). În București, sunt foarte multe locuri cu activități în perioada weekend-ului, cum ar fi Opera Comică Pentru Copii, Muzeul Satului, Roaba de Cultură, Weekend Sessions de la Grădina Botanică – și acestea sunt doar câteva.