Evoluţia oamenilor, ca specie, este intim legată de mediul înconjurător. Suntem obişnuiţi, încă de la cele mai fragede vârste, cu natura – fie că e vorba de banalele plimbări zilnice în parc sau de excursiile în împrejurimile oraşului. Ştiaţi că teama şi obezitatea sunt asociate cu „lipsa de natură“?
Observaţia a fost făcută de Richard Louv, în cartea Last Child in the Woods: Saving our Children from Nature-Deficit Disorder. Louv spune că timpul pe care copiii îl petrec în natură este o investiţie majoră în sănătatea lor şi, implicit, a noastră, a părinţilor. „Spre deosebire de televizor, natura nu fură timpul, îl amplifică“, mai notează autorul.
Interacţiunea cu natura vine cu o mulţime de avantaje: starea fizică şi psihică se îmbunătăţeşte (mâncăm mai bine şi dormim mai bine), curiozitatea şi creativitatea sunt stimulate (observăm „forme noi de viaţă“ sau le identificăm pe cele pe care le ştim deja), observând diverse fenomene ne antrenăm funcţia cognitivă şi, nu în ultimul rând, învăţăm şi descoperim lucruri noi.
Şi pentru că natura ne oferă atâtea beneficii, este bine să-i învăţăm pe copii, de mici, să nu rupă flori (oricât de multe şi „ale nimănui“ ni s-ar părea), să nu arunce resturi, să nu tragă de crengi şi să nu zgârie copacii, să iubească natura şi să o protejeze, să şi-o imagineze ca pe un prieten care ne aşteaptă cu o mulţime de daruri – aer, linişte, culoare – neaşteptând la schimb decât un singur lucru: respect.
Foto: pixabay.com