Copii

Se educă sau nu încrederea în sine?

De ce unii copii au mai multă încredere în ei, iar alții mai puțină? De ce o parte dintre copii par mai curajoși, iar unora le este teamă să facă anumite acțiuni? Există o genă a îndrăznelii și a încrederii în sine sau toate astea se învață de mici?

Încrederea în sine vs lipsa de încredere: 3 întrebări-cheie

A avea încredere în tine înseamnă a conștientiza resursele proprii, capacitatea de a face un anumit lucru. André Giordan și Jérôme Saltet, autorii volumului „Învață să înveți“ („Apprendre à apprendre“), spun că nivelul de încredere în noi înșine depinde de răspunsurile pe care le dăm la următoarele trei întrebări:

  • „Am resursele interioare necesare să înfrunt această situație?“
  • „Sunt capabil/ă să reușesc să fac asta?
  • „Sunt la înălțime?“

Lipsa de încredere în sine prezintă riscul unei destabilizări emoționale, persoana respectivă riscând să cedeze ușor în fața criticilor, să îi fie teamă de eșec și să se simtă mereu stresată.

Cât de ușor se poate zdruncina încrederea în sine plecând de la un exemplu cotidian

Încrederea în sine se cultivă începând cu primii ani de viață. Dacă la început la ea „contribuie“ familia, pe parcurs, i se adaugă școala și contextul social. Părinții sunt primii care îi stimulează celui mic încrederea în el însuși.

Învățarea încrederii în sine este un proces care durează, ea nu are loc doar în copilărie, ci și după această perioadă. O să dăm un exemplu, inspirat dintr-o întâmplare adevărată: un copil își dorește enorm un rucsac, cu anumite culori. Mama îi dă bani să cumpere rucsacul, numai că, atunci când ajunge acasă, îl trimite să returneze rucsacul pentru că ei nu îi plac culorile. Copilul returnează rucsacul, însă rămâne dezamăgit. Mai mult, nu mai are încredere în gusturile lui și îi este teamă să mai meargă singur la cumpărături.

Care este concluzia? Părintele și-a pus dorința și gusturile înaintea preferințelor copilului, nu a știut să comunice de ce ar fi mai potrivit alt rucsac sau pur și simplu nu acceptă că doi oameni, chiar dacă mamă și copil, pot avea gusturi şi păreri diferite. Copilului i-a fost teamă, cel mai probabil, să își exprime părerea.

Soluții de cultivare a încrederii în sine:

  • vorbiți-le copiilor folosind preponderent termeni pozitivi;
  • apreciați-le reușitele și progresele;
  • priviți eșecul ca pe o etapă din ceva mai complex;
  • analizați împreună obstacolele din calea unei reușite;
  • învățați-i să fie realiști cu ei înșiși și cu puterile lor;
  • fiți alături de ei dacă sunt nedreptățiți;
  • ajutaţi-i să fie autonomi și independenți (în funcție de situație);
  • evitați să le puneți piedici prin limbaj (folosirea excesivă a termenilor negativi).

S-a constatat că, atunci când îi învăţăm pe copiii noştri să folosească mai multe cuvinte pozitive, de fapt creierul lor primeşte sprijin pentru a putea controla mai bine emoţiile trăite şi pentru a dezvolta o putere de concentrare mai mare. („Cuvintele îţi modelează creierul“, de Andrew Newberg & Mark Robert Waldman, Ed. Curtea Veche)