În contextul izolării actuale, ar putea fi destul de enervant pentru părinţii care au copii mici să fie întrebaţi din 5 în 5 minute diverse lucruri despre diverse situaţii, majoritatea dintre ele banale. Şi totuşi, să nu uităm partea bună a „vârstei lui DE CE“: mai bine un copil care pune întrebări decât unul care are dificultăţi de exprimare sau este lipsit de curiozitate.
Dacă unii copii încep să pună întrebări la vârsta de doi ani, alţii o fac mai târziu. Între doi şi patru ani, copiii intră în faza de înţelegere, de concentrare asupra relaţiei dintre cauză şi efect. Înţelegând această relaţie, lumea din jurul lor capătă un sens. J. Piaget, psiholog şi prof. universitar, este cel care a stabilit limita de vârstă şi contextul apariţiei întrebărilor de tipul De ce?, teoria lui fiind amintită şi în „Psihologia vârstelor – copilăria“:
După doi ani şi jumătate, copilul îşi transferă foamea de experienţă senzorială pe planul interogaţiei verbale. (…) În jurul vârstei de 3 ani, copilul intră într-o fază mai complexă de dezvoltare a limbajului. Se instituie o etapă interogativă – întrebările perseverente fiind De ce?, Cum? şi este atent, curios şi interesat de numeroasele interrelaţii şi dependenţe între fenomenele din jurul său.
Revenind la întrebarea din titlul articolului, De ce pun copiii atâtea întrebări, un prim răspuns este că vor explicaţii despre ceva ce nu înţeleg. La fel ca în cazul adulţilor, nu? Şi noi avem nevoie de informaţii pentru a ne face o imagine clară asupra unui fapt.
Copiii pun întrebări şi pentru că îşi doresc atenţia părinţilor, să îi simtă aproape de ei. Continuând lanţul De ce? -urilor menţin dialogul viu, păstrându-i în acelaşi timp pe părinţi lângă ei.
Câteva sfaturi pentru părinţii asaltaţi de întrebări de către cei mici:
- Încercaţi să vă păstraţi răbdarea şi să le răspundeţi la cât mai multe întrebări!
- Folosiţi-vă de tertipurile conversaţiei adulte şi redirecţionaţi întrebările spre ceva ce copilul ştie mai bine!
- Dacă vă enervaţi pentru că nu ştiţi răspunsul la o întrebare, spuneţi-i că nu ştiţi, dar asiguraţi-l că puteţi găsi răspunsul împreună!
- În cazul în care răspunsul poate fi găsit pe internet sau într-o carte, căutaţi-l împreună cu cel mic! (pentru a-l implica în munca de documentare)