Sarcină

Lucruri pe care lumea nu (prea) ţi le spune

A fi mamă poate fi cel mai frumos lucru din lume, dar, în acelaşi timp, şi cel mai provocator.

Are cine să te ajute când vei avea nevoie?

Imaginează-ţi viaţa ta de acum, dar cu un copil în casă. Să spunem că ai peste două ore programare la salonul de cosmetică şi în aceste două ore trebuie să găseşti pe cineva cu care să îl laşi pe cel mic. Ce faci? Îl iei cu tine? În cazul acesta, trebuie să te asiguri că salonul respectiv şi intervenţia pe care o vei face acolo îţi permit acest lucru. Pe internet vei găsi câteva adrese la care poţi merge cu cel mic, locuri unde există personal calificat în îngrijirea copilului, care să se ocupe de el cât timp îţi faci tratamentele cosmetice. Încearcă să îţi faci totuşi programarea în timpul orei de somn a bebeluşului. O altă soluţie ar fi să găseşti o persoană de încredere cu care să laşi copilul cât timp eşti plecată. Gândeşte-te din vreme care ar putea fi aceste persoane de încredere.

Obişnuieşte-te să primeşti sfaturi de la toţi, inclusiv de la cei care nu au copii!

Gândul de a avea copii şi sarcina în sine trezesc în oameni pornirea de a oferi sfaturi, care de care mai diferite. Rolul tău este să asculţi, să discerni, să culegi informaţiile care ţi s-ar potrivi şi ţi-ar putea fi de folos. Sfaturile care contează cu adevărat sunt cele primite de la persoane specializate şi de la medicul curant, cel care îţi supervizează sarcina şi care va fi alături de tine în aceste momente importante din viaţa ta. Esenţial este şi cum le pui tu în practică, adaptat la nevoile tale şi ale puiului tău.

Da, viaţa ţi se va schimba, învaţă-te cu acest gând!

Gradul de adaptabilitate la statutul de mamă nu funcţionează după un model bătut în cuie. Unele femei se adaptează mai uşor, altele mai greu. Cert e că organismul îşi va reconfirma programul după orarul bebeluşului, cel puţin în primele luni de viaţă. Se va obişnui cu noul „stil“ de viaţă pas cu pas. Instinctul matern se poate declanşa de la primul ţinut în braţe al bebeluşului sau poate întârzia, formându-se treptat. Gândiţi-vă că, pe de altă parte, şi cel mic trebuie să se adapteze la viaţa extrauterină, că asta îi ia timp şi nu se petrece întotdeauna senin şi cu zâmbetul pe buze. Iar el trebuie să primească sprijinul şi ajutorul necesar, siguranţa şi dragostea pe care numai cea care l-a adus pe lume i le poate oferi.