Fiecare am trecut, la un moment dat în viaţă, prin situaţia următoare: am ales să ţinem în noi („să lăsăm de la noi“, cum se spune) o anumită nemulţumire. Mai mult de-atât, poate s-a întâmplat chiar ca nemulţumirile să se adune.
Şi-atunci, le ascundem frumos sub preş, după care închidem uşa cu cheia. E un mod plastic de-a exprima o realitate: pentru a evita, cel mai adesea, un conflict, facem uitat motivul, adevărata cauză a nemulţumirii. Este o soluţie fragilă, de o clipă.
Dar să nu cădem pe panta speculaţiilor şi să citim mai curând răspunsul psihologului la această întrebare: Ce se întâmplă când nu ne exteriorizăm emoţiile negative? Iată opinia Laurei-Simona Ciocoiu, psiholog-psihoterapeut cu peste 20 de ani experienţă în domeniu, legat de acest subiect:
A nega sentimentele mai puţin plăcute sau chiar negative nu rezolvă starea pe care o avem, ci, dimpotrivă, o accentuează. Atunci când încerci să le ascunzi, să nu le accepţi şi să nu le exteriorizezi, ele nu vor dispărea. Este foarte important ca exprimarea să se facă în forme adecvate, sănătoase. De exemplu: furia din interior, pe care refuzăm să o exteriorizăm, s-o scoatem în afara noastră, poate să ia forme diferite şi poate fi îndreptată chiar împotriva sinelui. De multe ori, ea ajunge să fie orientată asupra celorlalţi, manifestându-se prin acte de agresiune verbală, emoţională sau fizică.
În concluzie, ţinând emoţiile negative în noi, nu facem decât să le întoarcem împotriva noastră. Relaţia cu noi înşine este la fel de importantă ca relaţia cu cei de lângă noi. Aşa cum bucuria şi trăirea acestui sentiment ne dau o stare de bine, recunoaşterea unei nemulţumiri şi exteriorizarea ei sunt un prim pas spre eliberare.
