Cosmina Niţu, tehnician nutriționist și consultant în diversificarea alimentației bebelușului, ne vorbeşte despre o realitate des întâlnită în rândul celor mici, privind alimentaţia: fie mănâncă prea puţin, fie refuză mâncarea. Care sunt cauzele, ce trebuie să facă părinţii şi cum ne poate ajuta specialistul în nutriţie? Răspunsurile, mai jos:
Nutriţionistul, medicul pediatru şi părinţii trebuie să facă echipă
Când copilul nu mănâncă suficient de mult reprezintă o îngrijorare pe care o au multe mame. Și la mine ajung multe mămici ai căror copii mănâncă doar câteva lingurițe chiar și după vârsta de 1 an, când hrana solidă are un rol foarte important în creșterea și dezvoltarea copiilor. Din păcate, nutriționistul nu are putere deplină în această situație. Pentru că nu există o rețetă magică care îi poate ajuta pe toți copiii să mănânce mai bine. Este o muncă de echipă, între nutrițonist, medicul pediatru și părinți. Specialistul în nutriție îi poate da mamei sfaturi despre cum poate face mâncarea mai atractivă, despre cum să se folosească de alimentele pe care le preferă copilul pentru a accepta altele noi sau pentru a mânca ceva mai mult, îi poate crea și un meniu personalizat, nutritiv, adaptat nevoilor copilului, în funcție de preferințele alimentare ale acestuia.
Ce putem face înainte de a apela la un specialist în nutriţie?
Înainte de a ajunge la un nutriționist, sunt alți păși care ar trebui făcuți de către părinți. Și anume, să observe comportamentul copilului și să încerce să identifice cauza care a dus la refuzul solidelor. De multe ori, discutând cu mamele, ajungem la concluzia că la un moment dat, stresate fiind că cel mic nu mănâncă, au insistat, l-au forțat și astfel, în timp, copilul a ajuns să perceapă momentul mesei ca fiind unul stresant pentru el. O atitudine pozitivă a mamei în timpul mesei este foarte importantă. De asemenea, uneori este vorba despre momentul mesei care poate fi greșit ales. Se întamplă ca cel mic să fie sătul sau prea flămând, să fie obosit sau sa aibă chef de joacă, nu de masă. Și în acest scenariu, doar încercând mai multe variante de program de masă sau somn, pot identifica părinții dacă aceasta este cauza refuzului.
Poate exista un motiv de natură medicală în spatele acestui comportament?
Se întâmplă adesea ca motivul pentru care mănâncă puțin sau chiar refuză hrana solidă să fie unul de natură medicală, precum anemie, paraziți intestinali, alergii sau intoleranțe alimentare, durere în gât, erupții dentare, afte. Și în aceste situații, părinții ar trebui să se consulte întai cu medicul pediatru și să excludă orice cauză medicală al cărei efect ar putea fi refuzul hranei solide. Și o traumă sau o schimbare majoră în viața copilului poate duce la refuzul hranei de către cel mic. Schimbarea locuinței, mersul în vacanță, divorțul părinților sau alte motive care îi schimbă rutina zilnică, îl pot determina în timp să își schimbe interesul față de hrana solidă.
În concluzie, părinții ar trebui înainte de toate să privească în ansamblu situația și să încerce să identifice cauzele pentru care copilul mănâncă puțin sau refuză hrana. Să discute cu medicul pediatru, poate să realizeze o serie de investigații, să excludă orice cauză de natură medicală și în funcție de acestea să consulte un specialist în nutriție pentru a încerca să facă meniul zilnic cât mai atractiv și nutritiv, astfel încât, chiar dacă mănâncă puțin, ceea ce consumă să fie hrănitor.