Andrew Solomon scrie în cartea „Demonul amiezei. O anatomie a depresiei“ (Ed. Humanitas, 2017) că nivelurile scăzute de zinc au fost asociate cu depresia postpartum, dat fiind că, la sfârşitul sarcinii, rezervele de zinc trec de la mamă la făt. Tot el enumeră şi câteva alimente bogate în zinc: stridii, andive, sparanghel, curcan, ridichi.
Un alt factor care poate duce la declanşarea depresiei postpartum este reprezentat de stres, stresul, la rândul lui, fiind cauzat de diverse spaime, contexte sociale sau de natură familială. Fluctuaţiile hormonale au, de asemenea, un cuvânt de spus. „Femeile tind să plângă uşor, sunt adesea neliniştite, iritabile şi neinteresate de pruncii lor, poate că, parţial, pentru că naşterea secătuieşte rezervele de estrogen“, scrie acelaşi Andrew Solomon.
Cert este un lucru: nu toate femeile care nasc un copil suferă de depresie postpartum. Pentru a înţelege mai bine ce anume duce la aceste stări, am întrebat-o şi pe Laura-Simona Ciocoiu, psiholog-psihoterapeut, care sunt cauzele depresiei postpartum (în afară de cele enumerate mai sus):
Riscul depresiei postpartum creşte atunci când: mama a avut un episod depresiv anterior sarcinii sau în timpul sarcinii (75% din femeile care sunt depresive în perioada sarcinii vor avea depresie postpartum); a trecut printr-o experienţă negativă, stresantă, o traumă, o naştere prematură, spitalizare prelungită, pierderea unei sarcini etc; este mamă pentru prima dată; are rude care au avut tulburări depresive; consumă alcool/ droguri etc.
Atunci când relaţia noastră cu oamenii apropiaţi este afectată din cauza stărilor prin care trecem, când simţim că ar putea fi pusă în pericol viaţa copilului, este esenţial să ne adresăm unui psihoterapeut. „Din ce în ce mai multe mămici solicită ajutor specializat după ce au născut. Din cauza educaţiei primite, a ignoranţei şi ideilor preconcepute, depresia nu este tratată la timp, ajungându-se la tulburări foarte grave, care schimbă complet viaţa persoanei şi a celor din jurul ei (inclusiv a copilului!). Sunt situaţii când ajung destul de târziu la psihoterapeut, când depresia e deja instalată, fapt care duce la o perioadă mai lungă în procesul terapeutic“, a mai spus Laura-Simona Ciocoiu.
