„Refugiul timpului“ (de Gheorghi Gospodinov, traducere: Mariana Manciulea Jatop, ed. Pandora M)
Gheorghi Gospodinov este unul dintre scriitorii-vedetă ai colecţiei Anansi World Fiction, în cadrul căreia au mai fost publicate alte două romane ale sale, „Fizica tristeţii“ şi „Un roman natural“. Un scriitor îndrăgit, iubit de cititori. „Refugiul timpului“ propune o fascinantă călătorie în amintiri, aşa cum sunt percepute ele de bolnavii de Alzheimer internaţi la o neobişnuită „clinică a trecutului“. Cu vremea, renumele acestui loc creşte, astfel că va fi căutat şi de oamenii sănătoşi… Dorinţa de a revizita scene trecute are în ea ceva mitic. Pentru acest roman, Gheorghi Gospodinov a câştigat de curând prestigiosul premiu Booker International.
„Simon“ (de Narine Abgarian, traducere: Luana Schidu, ed. Humanitas Fiction)
Dacă v-a plăcut celebrul „Din cer au căzut trei mere“, romanul care făcut-o pe Narine Abgarian extrem de cunoscută la noi, cel mai probabil veţi face o pasiune şi pentru recentul „Simon“. Un carusel de poveşti, în care latura mai serioasă a vieţii se împleteşte cu tandreţea, un mix de întâmplări tesuţe cu umor, dar şi exuberanţă. Simon a fost zidar şi a avut o viaţă trepidantă – a construit relaţii şi iubiri. La moartea lui, se adună toate aceste foste iubiri; pentru fiecare dintre ele, Simon a însemnat ceva, ceva ce în mod clar şi definitiv le-a schimbat soarta. Impresionante istorisirile lor şi întreaga existenţă lăsată în urmă!
„Încredere“ (de Hernan Diaz, traducere: Bogdan Perdivară, ed. Litera)
„Încredere“ este despre bani şi dragoste, despre luciditate şi nebunie, despre adevăr şi minciună. Sau, la fel de bine, despre putere şi singurătate, despre masculinitate şi feminitate, despre realitate şi ficţiune. Dar poate fi (dacă nu în mod sigur este) şi un roman al unei singure femei, al femeii-mamă – mama pe care Ida Partenza şi-ar fi dorit-o; femeia pe care nimeni nu ar fi bănuit-o că ar fi condus de fapt lumea, lumea bărbaţilor din „Încredere“. „Mi se pare răvăşitor de trist că o femeie poate dispărea într-o asemenea măsură, fără să lase vreo altă urmă decât o fiică ce abia şi-o mai aminteşte. Cu anii, între cărţi, am lucrat la o carte despre ea“ – notează teribil de explicit Ida, un personaj-cheie în roman, care aşteaptă să fie descoperit.
Foto: www.freepik.com
