„Gene dominante“ (de Ştefania Mihalache, ed. Humanitas Fiction)
Plecând de la realităţi cotidiene sau mici felii de viaţă – o vacanţă la mare, dorinţa de a gusta o caisă, nişte rufe de spălat -, scriitoarea Ştefania Mihalache construieşte o proză cu puternice accente lirice, în care personajele moştenesc şi transmit mai departe experienţe tulburi, atitudini, trăsături de familie, „gene dominante“.
„Geografia uitării“ (de Ion Pleşa, ed. Casa de Pariuri literare)
O carte despre care criticul literar Marius Chivu a scris aşa: „Geografia uitarii e la fel de mult o anatomie a amintirii, un proces laborios si sensibil de reconstrucţie a unui teritoriu emoţional, ce începe de la ferma din Anyas, din Ungaria, de la anya, de la mama, de la amnios şi de la lichidul care îi face să plutească pe cei încă nenăscuţi, şi ajunge până în ventriculele de ciment ale Bucureştiului.“
„Fără poză de profil“ (de Anca Vieru, ed. Polirom)
Florin Iaru: „În povestirile Ancăi Vieru intri ușor, de la primele cuvinte. Un singur paragraf – și ești prins. Totul e firesc, bine cunoscut, familiar. Nimic nu anunță furtuna, nimeni nu semnalizează pericolul, capcana în care ai căzut. Dar știi cu precizie că aventura în care ai intrat nu are șanse să se termine cu bine. De ce? Asta o face specială pe autoare, capacitatea ei de a strecura în subsolul cuvintelor calme și precise neliniști și emoții rău prevestitoare.“
Alte articole pe aceeaşi temă:
Ce citim când nu (mai) avem timp de romane: recomandări de proză scurtă
5 recomandări de cărţi cu proză scurtă
