Devine agitat în preajma lor sau când aude că merge într-un loc pe care, în mintea lui, îl asociază cu prezenţa insectelor. Se poate întâmpla ca aceste spaime să se prelungească şi să îi urmărească şi în somn. Apar coşmarurile, în cazuri extreme, sau trezirile bruşte.
O experienţă traumatizantă ori care l-a speriat, cum ar fi o înţepătură de albină, îl poate marca. Este important să i se explice cum să se ferească de albine, care sunt locurile de evitat, de ce înţeapă când înţeapă şi, mai ales, să ştie că, dacă este dat cu o cremă protectoare, insectele îl vor ocoli. De asemenea, contează să ştie şi care este rolul albinelor, cum se face mierea, să aibă şi o perspectivă pozitivă asupra lor.
Dacă cel mic observă un comportament tensionat din partea părinţilor – ţipă, de exemplu, când văd un păianjen – va prelua modelul şi va asocia păianjenul cu o sursă de pericol. Teama este molipsitoare, iar mecanismele de înfruntare a ei se învaţă, pas cu pas, încă din etapele timpurii. O atitudine mai relaxantă l-ar putea ajuta.
Spaima de o insectă se poate extinde la spaima de toate insectele, cu alte cuvinte, micile înaripate, în imaginaţia lui, reprezintă un inamic. O carte cu informaţii despre insecte, ilustrată şi însoţită de explicaţii pe înţelesul celor mici, i-ar oferi informaţiile de care are nevoie. Simţindu-se informat, devine mai stăpân pe situaţie.
Vezi și: Teama de întuneric la copii