Sarcină

Întrebări înainte de naştere: „Dacă nu o să-mi placă copilul?“

Sunt multe întrebări pe care ni le punem înainte de naştere, iar stările care le generează pot varia: nelinişte, teamă, curiozitate, surescitare, nesiguranţă.

Nevoia de a avea răspuns la toate întrebările pe care ni le punem exprimă nu doar dorinţa de cunoaştere, de a afla, de a ne satisface o curiozitate, ci şi dorinţa de a îndepărta neprevăzutul, pericolul, factorul care ar putea ameninţa siguranţa şi confortul.

Gândul că se apropie momentul naşterii vine el însuşi însoţit de o stare de tensiune. Dacă nu o să fac faţă durerilor naşterii?, Dacă bebe o să aibă cordonul în jurul gâtului?, Dacă vor apărea complicaţii? – iată doar o parte din seria întrebărilor care încep cu Dacă… Articolul „Întrebări înainte de naștere“ oferă soluţii şi recomandări plecând de la subiectele enumerate.

Dar „dacă nu o să-mi placă copilul“? Ce soluţie şi ce recomandări avem  pentru această întrebare? Înainte de toate, este bine să ştim că între a plăcea şi a iubi un copil este o diferenţă enormă. Da, vom trece prin multe momente cu semne de întrebare din clipa în care o să simţim mai mult oboseala decât „sentimentul împlinirii“. Însă dragostea pentru copilul nostru nu ar trebui să fie niciodată pusă la îndoială.

Când simţi că ai resentimente faţă de copilul tău, roagă pe cineva, pe mama ta, pe soţul tău sau pe o prietenă (nu-i aşa că e bine să ai prietene?) să ducă bebeluşul o oră sau două undeva unde tu să nu poţi să-l auzi sau să-l vezi. Acest moment de respiro va face minuni. (Vicki Iovine, „Cel mai simpatic ghid de sarcină“, Ed. Humanitas, 2013, p. 253)

Vicki Iovine, la rândul ei mamă a patru copii, este autoarea cărţii de succes, citată mai sus. Volumul este scris cu optimism, cu o doză de umor şi cu încrederea că oricât de greu ni s-ar părea să creştem un copil, într-un final vom izbuti. Să rugăm o prietenă, pe mama sau partenerul de viaţă să ne ajute cu bebeluşul, atunci când ne simţim copleşite, poate fi salvator. În momentele grele, oricare ar fi ele, detaşarea, pentru o perioadă, de cauza problemei, nu doar că face minuni, dar ne dă putere să mergem mai departe.

Te-ar putea ajuta şi articolul scris de psihoterapeutul Constantin Cornea: Cum să mă obișnuiesc cu ideea că bebe este dependent de mine?