Ce sunt colicile bebeluşilor, când apar şi cum se manifestă?
Colicile bebeluşilor reprezintă un proces mai complex. Conform teoriei, se manifestă prin plâns inconsolabil, spasmodic, asociat cu contracturi – strâng picioarele pe burtică, se înroşesc, burtica este mai tare. Plânsul acesta spasmodic, începând din a treia zi de viaţă, minimum trei zile pe săptămână, până la vârsta de 3 luni (de unde şi denumirea de „regula lui trei“) are în spatele lui mai multe mecanisme.
Care sunt mecanismele din spatele colicilor bebeluşilor?
În spatele colicilor bebeluşilor pot fi mecanisme imunologice, mecanisme legate de flora intestinală (flora intestinală se schimbă odată cu maturizarea tubului digestiv), mecanisme legate de terenul bebeluşului. Ce înseamnă mecanisme legate de terenul bebeluşului? Colicile pot fi doar un proces fiziologic prin care trec majoritatea bebeluşilor, însă la unii dintre ei, acolo unde crizele sunt mai accentuate, mai puternice, mai agresive şi nu par să se diminueze spre vârsta de 3 luni, ba chiar persistă, s-ar putea ca în spate să existe mecanisme legate de alergii alimentare (colicile persistente fiind, prin urmare, un prim semn de alergie alimentară la proteinele din lapte de vacă). Atenţie! Chiar dacă bebeluşul este alimentat exclusiv natural – alergia se manifestă la proteina din laptele consumat de mamă. În concluzie, colicile sunt o manifestare fiziologică normală, care dispare treptat, dar, în egală măsură, pot fi şi un semn că se întâmplă ceva cu tubul digestiv al bebeluşului.
Cum influenţează colicile dezvoltarea tubului digestiv?
În primele 3-4 luni de viaţă, ritmul de creştere al bebeluşului este cam de 750 de grame pe lună. Ulterior, ritmul descreşte – ajunge la aproximativ 500 gr pe lună. Tot în primele luni, când procesul de creştere este mai rapid, şi organele lui se dezvoltă într-un ritm mai rapid. Prin urmare, tubul digestiv creşte şi el fizic, se dezvoltă. Şi pe măsură ce creşte, musculatura tubului digestiv, întinzându-se, contribuie la apariţia colicilor. După vârsta de 3-4 luni, când ritmul începe să descrească, la bebeluşii care au în spatele colicilor doar mecanisme legate de fiziologie, colicile dispar. Însă, la cei care există şi o alergie, o intoleranţă, ceva care să-i întreţină şi să-i încurajeze starea, se întâmplă să plângă mai tare – acesta este un semnal de alarmă şi poate indica existenţa unui teren atopic în familie.
Ce înseamnă teren atopic în familie şi ce legătură are cu bebeluşul?
Când rudele de gradul întâi ale bebeluşului au ceva sau au avut în copilărie ceva din terenul atopic – astm, alergii, rinite alergice, bronşite astmatiforme, dermatite atopice – înseamnă că bebeluşului face parte dintr-o familie cu teren atopic. Un bebeluş care are un membru al familiei cu teren atopic are un risc de 30% să dezvolte de-a lungul vieţii lui o boală atopică (dacă mama a avut astm în copilărie, nu e obligatoriu să facă şi el astm, dar are risc de 30% să dezvolte o alergie alimentară la proteinele din lapte, o dermatită atopică, un astm în perioada preşcolară, bronşiolite repetate până în vârsta de cinci ani). Dacă ambii părinţi au ceva în terenul lor chiar şi în copilărie, riscul creşte la 60%. Nu este garantat, nu vă poate spune nimeni dacă are sau n-are, se va vedea cu timpul. Însă, atunci când se ştie că în familie există un teren de genul acesta, ar fi bine ca, dacă îl alăptaţi pe bebe, măcar în prima lună să nu faceţi abuz de lactate (studiile sunt contrare, unele spun că nu are nici o importanţă dacă mănânci lactate, altele spun că, dimpotrivă, e bine să nu mănânci prea multe lactate că s-ar putea să-i pui în scenă, să-i pregăteşti terenul pe care l-ar putea moşteni).
Bine de ştiut! Practica arată că un consum excesiv de lactate, de către mamă, prezintă riscul de a accentua colicile, chiar dacă bebeluşul nu are o alergie sau o intoleranţă la proteina din lapte (lactate pot fi de capră, oaie, vacă, bivoliţă etc). A se evita, aşadar, abuzul de lactate în prima lună, şi în special de lapte ca atare.
Studiu de caz. În cazul în care bebeluşul plânge foarte tare şi are crize intense, chiar dacă ştiţi că în familie nu există un teren atopic, aţi putea încerca o probă terapeutică de două săptămâni, sfătuindu-vă, evident, cu medicul! Scoateţi complet lactatele din alimentaţie şi urmăriţi evoluţia colicilor, a stărilor bebeluşului. După aceea, reintroduceţi lactatele treptat. În consecinţă, fie că aveţi sau nu teren atopic în familie, când durerea de burtă a bebeluşului persistă chiar şi după 3 luni sau durează mai mult decât v-aţi fi aşteptat, sfătuiţi-vă cu medicul! Este posibil să nu fie nimic şi doar să percepeţi plânsul bebeluşului ca fiind prea mult sau, în aceeaşi măsură, e posibil să fie un semn că ceva se întâmplă.
Recomandarea OMS pentru hrănirea bebeluşilor care provin din familii cu teren alergic. Dacă nu aveţi lapte matern suficient şi vă aflaţi în situaţia în care trebuie să completaţi laptele şi, mai mult, aveţi un bebeluş din familie cu teren atopic, recomandarea OMS privind copiii din familii cu teren alergic, dacă au nevoie de formulă de lapte (indiferent că e completare sau exclusiv formulă) este formula de lapte hipoalergenică (proteina în sine este prelucrată astfel încât să nu mai fie la fel de energizantă).
Articolul are ca sursă de documentare cursurile de puericultură organizate de Bebe Tei şi copiisiparinti.ro.
Te-ar putea interesa: De ce plânge bebelușul?