Este important să facem diferenţa între situaţiile în care sunăm/ consultăm medicul pediatru şi cele în care trebuie să mergem la camera de gardă.
Dr. LeGrande Rives, specialist în medicină pediatrică (St. Louis Children’s Hospital), enumeră, pentru stlouischildrens.org, pagina spitalului unde lucrează, următoarele cazuri pentru contextul al doilea:
- detresă respiratorie (detresa respiratorie a nou născutului are ca factori de risc asfixia şi naşterea prematură şi este corelată cu perturbarea funcţiei pulmonare);
- copilul este letargic sau are un comportament ciudat (letargie: somn adânc, de lungă durată, însoţit de diminuarea funcţiilor vitale);
- prezenţa convulsiilor (contracţii musculare involuntare, necontrolate; chiar dacă principala cauză este epilepsia, pot exista şi alte cauze, printre care: contextul febril, diskinezia paroxistică kinezigenică, reacţii la medicamente sau migrene puternice);
- febra (când copilul are sub două luni) – pentru mai multe informaţii, citiţi şi „Bebe are febră. Când mergem la spital“; sau febra asociată cu rigiditatea gâtului;
- traumatism cranian cu pierderea cunoștinței, greață, vărsături sau comportament neobișnuit (vezi şi „Accidentele domestice – care sunt cel mai des întâlnite şi ce măsuri luăm“);
- când bebe s-a rănit şi există suspiciunea unui os rupt;
- reacţii alergice severe;
- sângerări care nu se opresc;
- o arsură mare, severă, sau care implică mâini, picioare, zona inghinală, piept ori faţă.
Vizitele la medicul pediatru, în primul an de viaţă, au ca scop evaluarea bebeluşului, urmărirea unor parametri de creştere – în greutate, înălţime, perimetrul cranian. Se urmăresc, de asemenea, eventualele modificări de la nivelul pielii, dar şi a ochilor, articulaţiilor sau depistarea anumitor afecţiuni (acute/ cronice). La modul ideal, aceste vizite se fac lunar; dacă nu, recomandările sunt: la două săptămâni, la o lună, două, patru, şase, douăsprezece luni.
Citeşte şi: De ce este bine să păstrăm, în original, biletul de maternitate al bebeluşului
De exemplu, în timpul examenului clinic de la vârsta de o lună, medicul va insista asupra bătăilor inimii, aspectului ochilor, dimensiunile splinei, ficatului, artera femurală, organele genitale. Se vor măsura greutatea, talia, perimetrul cranian, fontanela anterioară (se verifică dacă s-a închis fontanela posterioară). Se acordă o atenție specială mișcărilor șoldului (pentru eventuala depistare a luxației congenitale de șold), recomandându-se ecografia (ca investigație screening; între 4 și 6 săptămâni este momentul potrivit pentru efectuarea acestei ecografii).
Comunicarea dintre medic și mamă are un rol esențial; mama va primi întrebări legat de somnul bebelușului, supt, ritm de creștere. Este indicat ca aceasta să îi transmită specialistului dacă a sesizat diferite modificări (legat de somn, supt, piele, starea lui generală), pentru o evaluare cât mai completă.
De asemenea, atunci când există suspiciuni că bebe nu aude bine sau nu vede bine, are o tuse severă, diaree severă, probleme de respiraţie (nu respiră bine), plânset care nu indică nici foame, nici sete, nici frig sau căldură, modificări la nivelul pielii, trebuie sunat medicul pediatru.
Referinţe:
– traducere şi adaptare „My Child Needs to See a Doctor! The Top 10 Reasons to Go Straight to the Emergency Room“ (www.stlouischildrens.org)
– „Sindromul de detresă respiratorie a nou născutului“ (www.romedic.ro)
– „De ce apar convulsiile la copii?“ (www.sfatulmedicului.ro)