Bebeluși

Plânsul bebelușului – cele două funcții principale

Chiar dacă este hrănit, schimbat, odihnit, sunt șanse ca bebelușul să plângă fără să aibă aparent un motiv.

Plânsul intens (prelungit) și aparent fără motiv are loc în jurul vârstei de 6 săptămâni și cel mai adesea seara. În urma studiilor realizate plecând de la acest subiect, există un tipar de plâns universal, care nu ține cont de localizare/ zonă/ regiune geografică (cu vagi diferențe). Motivul în mod constant invocat este cel al colicilor.

Atenție, însă! Există câteva afecțiuni ale căror simptome pot duce la o confuzie cu colicile: alergia la proteinele din lapte (se referă la laptele praf fabricat din lapte de vacă sau formule bazate pe soia), intoleranţa la lactoză (imposibilitatea de a absorbi/digera lactoza) și boala de reflux gastro-esofagian sau BRGE. Toate provoacă dureri și plâns similare colicilor.

De aceea este important ca, atunci când sugarul plânge mult și din motive inexplicabile, să mergeți la medic pentru o evaluare corectă. Este posibil să fie nevoie, de asemenea, de eliminarea unor alimente din alimentația mamei (produse care fermentează sau creează stare de agitație/ surescitare).

Dr. Aletha Solter, psiholog și autoare a cărții Bebelușul meu înțelege tot, stabilește două funcții principale ale plânsului: 1. bebelușul plânge pentru că exprimă o nevoie (îi este foame, sete, este plin scutecul, îi este frig sau prea cald, îl deranjează un anumit tip de îmbrăcăminte, îl jenează o lumină sau o poziție); 2. bebelușul plânge pentru a elibera o tensiune (în felul acesta, se relaxează, se ușurează), restabilind homeostaza. Homeostaza este „proprietatea organismului de a menține, în limite foarte apropiate, constantele mediului intern“. A doua funcție a fost definită de T. B. Brazelton, în studiul Infant Crying: Theoretical and Research Perspectives.

William Frey, biochimist, a concluzionat, în urma studierii lacrimilor umane, că prin plâns se elimină o serie de produși chimici din organism; de aceea apare starea aceea de liniște, de relaxare și detensionare de după. Numai că în cazul sugarilor, nu se poate vorbi de lacrimi, pentru că ei plâng fără lacrimi.

Și totuși, chiar dacă plâng fără lacrimi, ei au o secreție lacrimală încă de când se nasc, însă într-o cantitate redusă. Dacă această minimă secreție lacrimală nu ar exista, corneea ar putea fi afectată – s-ar usca și ar duce la cheratita/keratita neurotrofică. În schimb, după o partidă de plâns, micuții transpiră foarte mult, în concluzie, ceea ce noi eliberăm prin lacrimi, ei eliberează prin transpirație.

Eliberarea tensiunii interioare prin plâns (atunci când nu există un motiv medical sau o nevoie nesatisfăcută) este la fel de importantă în dezvoltarea copiilor ca alimentația, somnul sau ținutul în brațe. În fond, cei mici nu se deosebesc de cei mari, doar că dependența lor de adulți este mai mare.

Referințe: Bebelușul meu înțelege tot, (de Aletha Solter, Ed. Herald, București, 2017, trad. de Ruxandra Dumitrache, pp. 67-72); De ce plâng nou născuții fără lacrimi?; Colicile bebeluşului: 3 boli cu care pot fi confundate.

Foto: Laura Garcia – www.pexels.com