Simţul tactil continuă să îşi arate „supremaţia“ şi după (sau mai ales) naştere – este una dintre principalele dovezi ale ataşamentului şi dependenţei de cea care a dat viaţă copilului; starea de linişte care intervine când este luat în braţe, efectele contactului piele pe piele, nevoia de a strânge între degete mâna părintelui – iată diferite moduri prin care bebe ne arată că simte prin atingeri şi că are nevoie de aceste atingeri.
Receptorii pipăitului apar chiar din stadiul embrionar (prin presiunea lichidului amniotic pe piele), ceea ce înseamnă destul de devreme, şi continuă în stadiul fetal (8 săptămâni pentru gură şi 11 pentru degete), atingând un apogeu în luna a 6-a/ a 7-a. Perioada embrionară ţine din momentul fecundaţiei până la finalul săptămânii a opta, iar cea fetală de la finalul săptămânii a opta până la naştere.
Prin atingeri, deci implicit prin simţul tactil, se stabilesc practic primele contacte cu bebe. Genul acesta de comunicare ţine de domeniul haptonomiei, un concept nu foarte familiar, prin care se înţelege că „atingerea este o formă de comunicare profundă, care implică atenția, empatia, senzațiile, sentimentele și emoțiile pentru persoana cu care suntem în contact“ – conform definiţiei furnizate de romedic.ro.
Pentru a completa profilul simţului tactil în ceea ce priveşte perioada de dezvoltare, la finalul celei de-a treia luni de sarcină încep să intre în funcţie şi receptorii sensibilităţii cutanate. Punctul de apogeu, amintit mai sus, cel de la 6-7 luni, va coincide cu reacţiile fătului la atingerile mamei.
În concluzie, dacă ar fi să rezumăm etapele formării simţului tactil, ele sunt următoarele: receptorii apar mai întâi în jurul gurii, apoi se înmulţesc pe toată faţa, palme, tălpi şi în cele din urmă pe vârful degetelor (aşadar, într-o primă fază pe suprafeţe întinse, apoi localizat). Fătul începe, pe măsura maturizării simţului tactil, să reacţioneze la mângâierile mamei; unii îşi sug chiar degetul mare, îşi ating faţa sau se joacă cu cordonul ombilical.
Sursă principală de documentare: Ghidul mamei grijulii (Biblioteca medicală a familiei) – Larousse, Enciclopedia Rao 2002, traducere din limba franceză: Doina Pienescu, pp. 31-32.
Citeşte şi: Semnele care indică faptul că avem nevoie de atingeri
Foto: www.freepik.com
