Tipul acesta de mișcări se numesc „mișcări spontane“, iar cercetătorii cred că au un rol important în dezvoltarea sistemului senzorio-motor, adică a capacității noastre de a ne controla mușchii, mișcările și coordonarea. Înțelegând mai bine aceste mișcări, apreciază oamenii de știință, am putea identifica semne/indicatori timpurii pentru anumite tulburări de dezvoltare, cum ar fi paralizia cerebrală.
Studiul care a dus la aceste concluzii a fost realizat de o echipă de cercetători de la Universitatea din Tokyo, care au avut ca punct de plecare, în experimentul lor, captarea detaliată a mișcărilor nou-născuților și ale sugarilor, combinată cu un model computerizat musculo-scheletic, pentru a permite astfel analizarea în detaliu a felului în care comunică mușchii cu senzațiile de la nivelul întregului corp.
Combinând un model musculo-scheletal și o metodă neuroștiințifică, am descoperit că mișcările spontane, care par să nu aibă un scop explicit, contribuie la dezvoltarea senzorio-motorie coordonată. (Hoshinori Kanazawa, profesor și asistent de proiect)
S-au observat modele de interacțiune musculară care se dezvoltă plecând de la comportamentul explorator aleatoriu al bebelușilor, comportament ce le-ar permite mai târziu, în etapa copilăriei, să efectueze mișcări secvențiale. O mai bună înțelegere a modului în care se dezvoltă sistemul senzorio-motor ar putea duce, implicit, la o cunoaștere mai profundă a originii mișcării umane, dar și la diagnosticarea într-o fază cât mai incipientă a tulburărilor de dezvoltare.
Pentru mai multe detalii privind studiul, consultați articolul original Spontaneous baby movements have purpose, publicat pe pagina www.sciencedaily.com.
Citește și alte noutăți din domeniul științei și al medicinei:
Studii noi: Bebelușii reacționează diferit la mirosuri și gusturi, încă din stadiul intrauterin
Somnul bebeluşului, explicat de specialişti
Studii noi despre beneficiile alăptării asupra sistemului imunitar