Copii

Autoritatea părinţilor în faţa copiilor: 3 legi esenţiale

Autoritatea părinţilor

Autoritatea nu este sinonimă cu pedeapsa şi sancţiunea – este de părere Jean Epstein, psihosociolog de origine franceză, specializat în educația parentală și autor a numeroase titluri de psihologie a familiei și copilului.

A fi autoritar, ca părinte, înseamnă a şti să te faci respectat, să pui limite şi, mai ales, a şti să spui nu. Din punctul de vedere al lui Jean Epstein, autoritatea ocupă un loc important în educaţia copiilor şi presupune înţelegerea a trei legi esenţiale pe care este bine ca părinţii să le urmeze:

Legea individuală
Legea individuală ar putea fi tradusă, în termeni mai simpli, prin legea personală. Adică: stabilirea unor limite şi puterea de a-i spune copilului „Nu“ când situaţia o cere. Este important ca părintele să îi explice de ce nu este de acord cu o anumită atitudine a lui. Pe de altă parte, John Rosemond, un alt psiholog şi autor de cărţi de parenting, spune că un părinte poate avea libertatea de a evita explicaţiile atunci când nu este de acord cu ceva din comportamentul copilului. Cel mai probabil, contextul face diferenţa şi ne dictează când e cazul să le dăm explicaţii copiilor şi când nu.

Legea socială
Prin legea socială, Jean Epstein face referire la normele care presupun respectarea unor reguli, cum ar fi purtarea centurii de siguranţă în maşină (pentru că sunt şi copii care refuză ori se încăpăţânează să-şi pună centura). Copilul va înţelege şi mai bine de ce este indicat să respecte această lege dacă i se va explica ce se întâmplă în cazul în care nu poartă centura de siguranţă.

Legea familială
În fiecare familie există o serie de reguli pe care fiecare membru trebuie să le respecte. Cum primul model al copiilor sunt părinţii, dacă aceste reguli nu sunt urmate de cei mari, să nu ne mirăm de ce nu le respectă şi cei mici.

Sursă:Vidéo : l’autorité parentale“ – magicmaman.com