Copii

Care este vârsta potrivită la care îi putem lăsa pe copii singuri pe stradă?

De la o anumită vârstă, copiii îşi doresc să meargă singuri în anumite locuri. Este nevoia lor de independenţă, de a li se oferi încredere în ei înşişi. Însă, de la câţi ani este sigur să îi lăsăm să meargă neînsoţiţi de un adult pe stradă?

Când eram copii la rândul nostru, ştiam de la părinţi două reguli de bază: să nu trecem strada niciodată pe culoarea roşie a semaforului şi să ne uităm întotdeauna în stânga şi-n dreapta. Cum suntem primele modele pentru copiii noştri, este important să respectăm aceste reguli şi când suntem împreună cu ei, mai mult, să verbalizăm ceea ce facem pentru a-i învăţa de cât mai devreme comportamentul corect al pietonilor. Dacă ei îi văd pe mami sau pe tati că încalcă regulile, vor face la fel.

Revenind la vârsta potrivită la care copiii ar putea fi lăsaţi singuri pe stradă, specialiştii spun că începând cu 7-8 ani ei au capacitatea psihologică de a se orienta pe stradă. Ce presupune o bună orientare? Înseamnă o sumă de lucruri: să ştie traseul, reperele, să aprecieze distanţele şi viteza autovehiculelor (atunci când locul este unul cu trafic intens), să îşi fi format o memorie vizuală. Nu toţi oamenii au capacitatea de a se orienta în spaţiu, însă, cu cât explorează mai mult spaţiul respectiv şi cu cât sunt mai atenţi la semnele din jur, îşi pot forma o rutină. Britanicii consideră, de exemplu, că la 10 ani un copil ar avea vârsta potrivită pentru a merge la şcoală neînsoţit de un adult.

În urma unui studiu efectuat de Universitatea din Westminster s-a concluzionat că în 2013 doar 25% dintre copiii din școala primară din Anglia mergeau de la şcoală acasă neînsoţiţi, spre deosebire de anul 1971 când procentul era de 86%, iar în 1990 de 35%. Fluctuaţia are drept cauză, în mod cert, nesiguranţa instalată de-a lungul timpului.

Experții în siguranța copiilor de la Academia Americană de Pediatrie (AAP) spun că copiii cu vârste cuprinse între 9 și 11 ani pot merge în siguranță singuri până la școală, atât timp cât sunt capabili să dea dovadă de o bună judecată – cel mai probabil în sensul stăpânirii traseului, a cunoaşterii drumului, a capacităţii de a diferenţia între pericol şi siguranţă. Câteva reguli pe care copilul este bine să ştie înainte de a avea libertatea de a merge singur pe stradă:

  • atenţie la traseele cu trafic şi la străzile pe care le au de traversat, evitarea statului pe telefon sau alte device-uri atunci când trec strada (sunt obiecte care le distrag atenţia);
  • traversarea se face în locuri marcate şi pe trecerea de pietoni;
  • atenţie în stânga-dreapta şi apoi iar stânga pentru a se asigura că nu vine nici o maşină;
  • copilul trebuie să ştie că e posibil ca un şofer să nu îl vadă, chiar dacă el îl vede;
  • ideal este să poarte haine cât mai colorate, care să îl facă vizibil;
  • dacă alţi oameni trec pe culoarea roşie a semaforului, el nu trebuie să procedeze la fel, chiar dacă aceştia sunt adulţi/ părinţi care ţin de mână alţi copii;
  • în cazul în care se rătăceşte, preferabil este să vorbească cu o femeie care are un copil.

    Exemplu de formare a unei rutine (pentru momentul când se vor deschide şcolile): când este luat de la şcoală, lasă-l să meargă câţiva paşi înaintea ta pentru a-l observa cum se comportă, cât de atent este. Apoi, asigură-te că ştie bine drumul casă-şcoală-casă, dar mai ales că este stăpân pe regulile de circulaţie.