Michele Borba este specialistă în parenting, organizează work-shop-uri tematice și vine cu soluții pentru părinți, atunci când aceștia se confruntă cu atacuri de furie ale copiilor lor.
Experiența personală i-a demonstrat că nu puțini sunt copiii care apelează la agresivitate pentru a se exprima. Şi nu este de mirare, având în vedere imaginile încărcare de violenţă care le sunt puse la îndemână la orice colţ (TV, jocuri video, internet, filme, muzică). Dar veștile sunt încurajatoare: calmul se poate învăța la fel de bine ca violența. Iată câteva metode:
Puterea exemplului. De multe ori, fără să ne dăm seama, cădem noi înșine în plasa furiei – fie am primit o veste proastă, fie suntem martorii unei nedreptăți, fie ne intrigă o situație anume. Și reacționăm impulsiv. Iar copilul vede și urmează exemplul. De unde vine această imitație, copiere a comportamentului din jur? Este vorba, cel mai probabil, de neuronii-oglindă, prin care ei simulează, într-o realitate virtuală acțiunile persoanelor apropiate, cu care sunt într-o simbioză emoțională.
Controlându-ne sau încercând să ne controlăm starea de spirit, putem reuși să ne păstrăm mai des calmul – ieșirea din mediul în care ne aflăm (o plimbare scurtă) ar putea fi o soluție. Dacă ar fi să punem pe o listă toate situațiile care ne enervează, vom vedea că multe dintre ele chiar nu merită atenția noastră și că, de fapt, ne-am obișnuit să le abordăm impulsiv decât să luăm o oarecare distanță în fața lor.
Regula casei: „Problemele le rezolvăm când suntem calmi!“ Când cineva devine furios, avem două soluții: fie preluăm starea și ducem mai departe furia, enervându-ne și noi, fie o evităm. Mai există însă și o cale de mijloc: să discutăm despre cauza furiei. În cazul în care copilul este furios, ați putea sugera o pauză, iar după aceasta, deschiderea unui dialog, a unei discuții despre motivul care l-a înfuriat. Când suntem calmi, vedem și înțelegem mai bine totul.
Identificarea „simptomelor“ stării de nervozitate și conștientizarea lor. Vorbim mai tare, ne înroșim la față, simțim cum inima ne bate mai puternic, gura se usucă și respirăm mai rapid – puse cap la cap, toate aceste simptome nu dau deloc o stare generală bună. Dimpotrivă, ne agită, ne tensionează. Sunt semnele pe care le-ai putea comunica micuțului tău, pe înțelesul lui, pentru a înțelege când începe să își piardă cumpătul. Vorbește-i rar, concis, folosind cuvinte simple, esențiale. Comunicându-i în acest fel – blând și pe înțelesul lui -, creierul copilului începe să se alinieze cu cel al partenerului de discuție. În termeni medicali, această legătură se numește „consonanță neurală“. Cu timpul, va ști să identifice starea de nervozitate și să învețe să se autocontroleze.
Strategia 3+10. Atunci când începi să primeşti semne de la corpul tău, mai întâi respiră adânc de trei ori. Apoi numără încet până la 10 şi asta este tot. Vei observa imediat că ești mai calmă. Nimeni nu spune că este uşor să înveţi un copil despre strategii, oricât de simplu de pus în practică ar părea ele, dar dacă faci totul să pară ca un joc şi îi explici pas cu pas ce trebuie să facă, vei vedea că-i eşti de mare ajutor.
Te-ar putea ajuta și: Parenting empatic: puterea cuvintelor pozitive asupra copiilor