Copii

Copilul îşi doreşte un căţel

Cățelul - animal de companie pentru copii

Copiii sunt simpatici, căţeii la fel, iar împreună, adorabili. Să depăşim această imagine idilică şi să vedem, cât mai raţional, ce presupune a avea un căţel şi cum procedăm în faţa dorinţei celui mic de a avea un căţel.

Este aceasta o dorinţă trecătoare sau una profundă? Se va plictisi oare la fel de repede de el ca de pluşuri sau se va ataşa pentru totdeauna?

Florence Millor, psiholog şi psihopedagog, consideră că această dorinţă a copilului este una clasică, întâlnită în jurul vârstei de 6-7 ani, când merge la şcoală, când încep să se formeze grupurile, iar lui, poate, îi este mai dificil să se integreze într-unul. Posibil, de asemenea, să fie singur la părinţi sau să provină dintr-o familie monoparentală. „Oricare ar fi motivul, câinele joacă un rol emoţional real, asociat un pic cu imaginea unei jucării de pluş“ – precizează Millor.

Un câine presupune responsabilitate, implică diferite cheltuieli – de la mersul la veterinar, la hrana zilnică şi toaletare -, schimbă stilul de viaţă (trebuie scos zilnic la plimbare), reevaluează mersul în vacanţe (cu cine îl lăsăm când suntem plecaţi?). Oricât de fierbinte ar fi dorinţa copilului de a avea un căţel, decizia de a-l cumpăra/ adopta va aparţine părinţilor pentru că, pe termen lung, ei se vor ocupa de animăluţ.

Dar văzându-i pe cei din jur cum se ocupă de patruped, copilul va prelua modelul, va deveni responsabil. Înainte de a alege un căţel pentru familie, este bine, în primul rând, să ne documentăm cât mai mult în privinţa raselor. Cei agresivi şi foarte puternici nu sunt cei mai potriviţi pentru familii. Atenţie, însă, nu vă lăsați păcăliți de aspectul impunător al câinilor de talie mare, deoarece aceștia sunt, de obicei, cei mai afectuoși cu copiii.

De la 8-9 ani, copiii pot prelua cu uşurinţă anumite sarcini – cum ar fi hrănirea sau perierea. În privinţa mersului la veterinar sau al plimbărilor de zi cu zi, poate însoţi, de asemenea, părintele.

Copiii crescuţi alături de animale de companie au multe beneficii. Dezvoltarea sentimentelor pozitive privind animalele de companie ajută la construirea respectului de sine, încrederii în sine şi a relaţiilor de încredere cu cei din jur. Comunicarea nonverbală, compasiunea şi empatia sunt şi ele avantajate.

Citeşte şi: Copiii şi animalele de companie

Referinţe: „Mon enfant veut un chien“ – www.parents.fr, Dr. Spock – „Îngrijirea sugarului şi a copilului“ (Ed. All, 2009, p. 754), „Comment réagir si votre enfant veut un chien?“ – www.lemagdelafamille.com

Foto: Josh Sorenson – pexels.com