Dacă e să definim statutul socio-economic strict prin raportare la cei trei termeni – salariu, educaţie, ocupaţie – s-ar putea să obţinem o definiţie relativă. De ce relativă? Pentru că nu este obligatoriu să ai un salariu mare ca să fii educat. Aşa cum nu trebuie să fii educat ca să ai un salariu mare.
O altă definiţie are în conţinutul ei tocmai acest cuvânt – „relativ“. Iată cum sună ea: Statutul socio-economic al unei persoane descrie poziţia relativă a unui individ sau al unei familii în societate. Aceasta se defineşte în funcţie de indicatori ca: nivelul de educaţie, profesie, câştiguri şi deţinere unei case sau a unei maşini*. O descriere care se apropie mai mult de realitate.
Revenind la subiectul articolului – în ce măsură statutul socio-economic influenţează dezvoltarea copiilor? Se poate vorbi de un parenting mai „elevat“ atunci când acest statut este mai ridicat? „Mamele cu un statut socioeconomic mai ridicat vorbesc mai mult cu copiii lor şi folosesc un vocabular şi o sintaxă mai complexe atunci când fac acest lucru“ – ne asigură cercetătorii**. Avem de-a face, din nou, cu o afirmaţie relativă sau generalistă. De ce? Este posibil ca, într-adevăr, limbajul copilului să se dezvolte mai bine şi mai coerent, dar, cel mai adesea, atunci când statutul socio-economic este mai ridicat, timpul este mai redus – timpul petrecut în familie, timpul petrecut cu copiii. Câştigăm la nivel de educaţie, dar pierdem puţin la capitolul timp alături de cei mici.
De partea cealaltă, în cazul statutului socio-economic mai slab, aceiaşi cercetători au remarcat tendinţa de control şi de restricţionare în relaţia cu copiii, înclinaţia spre autoritate. Cu alte cuvinte, în prima situaţie se pune preţ pe autonomie, exprimarea individualităţii şi respectarea personalităţii copilului, iar în a doua pe ascultare şi conformare.
Cu toate astea, şi în familiile mai înstărite, se observă în ziua de azi o tendinţă de a controla cât mai în detaliu programul copilului – prin supraîncărcarea activităţilor, de exemplu. Prin urmare, autoritatea se poate manifesta şi la alte niveluri, indiferent de statut. Află mai multe despre acest subiect, în articolul Supraîncărcarea programului copiilor: când sunt privaţi de joacă, sunt privaţi de spontaneitate.
În concluzie, oricare ar fi statutul, importante sunt deschiderea spre cunoaştere şi spre informaţie, cumpătarea şi alegerile înţelepte. În contextul actual, accesul nelimitat la informaţii ne permite să avem de unde alege. Dacă acceptăm şi alte păreri, documentate, coerent argumentate şi de bun simţ, ne va fi mai simplu să găsim direcţiile bune.
Surse documentare: www.hss.gov.nt.ca; *health-inequalities.eu; **„Psihologia copilului“ – Robin Harwood, Scott A. Miller, Ross Vasta, editura Polirom, 2010, p. 776 (traducere: Ioana Manole, Ioana Avădănei, Ioana Aneci)