Pregătirea pentru o mutare în casă nouă presupune mai multe etape. În principal, este vorba de organizarea prealabilă, instalarea propriu-zisă, dar şi de dimensiunea psihologică a acestei schimbări.
Schimbarea poate avea ecouri diferite în noi – stres, îndoieli sau bucurie. La fel se întâmplă şi în cazul copiilor şi, cel mai probabil, reacţia lor va depinde şi de felul în care le-a fost prezentată sau cum au fost pregătiţi pentru această schimbare.
Veţi spune – Mai e nevoie să îi pregătim psihologic pe copii atunci când va avea în sfârşit camera lui, condiţii mai bune, mai mult spaţiu? Nu e suficient să ştim noi aceste lucruri, mai important este să le ştie şi cei mici, să li se fi comunicat în avans. Copiii se ataşează de un loc, de obişnuinţele create în jurul spaţiului respectiv, le place, cu alte cuvinte, rutina. Şi chiar dacă se vor muta la mai bine, nu strică să li se spună înainte.
Pe de altă parte, copiii au extraordinara capacitate de a se adapta şi, atât timp cât se vor simţi în siguranţă/ alături de familie/ de cei care le oferă protecţie în noua casă, experienţa mutării va fi mai uşor de asimilat.
Mutarea într-o altă zonă, alt oraş sau altă ţară presupune o organizare mai amănunţită şi mai de durată. Iar atunci când sunt şi copii la mijloc, e posibil ca situaţia să devină uşor copleşitoare. Să o luăm de la zero nu e un lucru facil pentru nimeni. Mélanie Parazza, psiholog de profesie, recomandă într-un astfel de caz: „Începeţi prin a planifica, chiar dacă pare uşor de zis! Luaţi o agendă, faceţi o listă cu activităţile şi sarcinile de bifat şi vedeţi dacă le puteţi realiza în timpul avut la dispoziţie. Acest tip de organizare ajută în procesul de adaptare la mecanismul schimbării“.
În ceea ce priveşti modul în care le vorbim copiilor despre mutare, psihologul sugerează adresarea directă şi onestă, indiferent de vârsta copilului şi, mai ales, stabilirea acestei discuţii odată ce avem date fixe şi informaţii concrete privind mutarea: „Odată ce aveţi suficiente elemente legat de mutare, este important să-i implicăm pe copii, să-i invităm să participe la decizii“. Sfatul este pertinent şi în contextul mutării într-o casă nouă.
Și tot legat de modul de comunicare cu copiii când trebuie să le explicăm de ce ne mutăm și ce anume presupune asta, este important: să avem o atitudine pozitivă și calmă, să le prezentăm și explicăm motivele (indiferent că este o casă mai mare sau o casă mai aproape de grădiniță/ școală, ori una cu o chirie mai mică), să le descriem etapele mutării (strângerea lucrurilor, organizarea lor), să îi obișnuim cu ideea concretizând-o (mergem într-o plimbare, înainte de mutare, și le arătăm noua adresa), să nu îi desprindem brusc de vechile repere (dacă are deja un grup de prieteni/ colegi cu care se împacă, fie îi invităm în noua casă după ce finalizăm mutarea propriu-zisă, fie stabilim weekenduri în care copilul să se întâlnească cu ei).
De ce își schimbă unii copii comportamentul când trec printr-o schimbare? Unii copii își schimbă comportamentul când încep, de exemplu, grădinița. Devin mai irascibili, se enervează mai ușor ori se „închid“ în ei, ceva se pare că nu le place. Psihoterapeutul Constantin Cornea (clinica Medicum) decodifică acest tip de reacții și propune soluții: „Copiii, atunci când intră într-un mediu nou, pot avea reacţii diferite. Pentru a se obişnui, pot avea nevoie de câteva zile sau chiar două sau trei luni. În fond, el trece de la mediul prietenos de acasă, la un nou mediu, cu persoane noi, dar şi cu un program cu care poate nu era obişnuit. Nervozitatea lui poate fi un mecanism adaptativ ce îşi va arăta roadele în perioada următoare. Pentru copil, este important să fie pregătit din timp prin povestiri legate de grădiniţă. Iar apoi, la începerea acesteia, să fie susţinut să descopere plăcerea de a se juca cu ceilalţi copii, multitudinea jucăriilor şi faptul că au o educatoare care le poartă de grijă“.
Referinţe: „Comment déménager sans stress? Les conseils d’une psy“ – www.particulier.edf.fr; „Déménagement: 6 conseils pour préparer votre enfant“ – www.enfants.com; „Unii copii îşi schimbă comportamentul când încep grădiniţa. Explicaţia psihoterapeutului“
Foto: www.freepik.com