Copii

Obezitatea la copii

Obezitatea presupune o creștere exagerată a greutății corporale ca urmare a acumulării de grăsime în țesutul subcutanat și în jurul viscerelor. Cu alte cuvinte, în organism se depozitează mai multe grăsimi decât în mod normal.

Când este considerat un copil obez?

„După unele definiții se socotește obezitate când greutatea reală a copilului depășește cu 20% greutatea ideală (din tabelele de creștere)“, aflăm din Mama și copilul (Emil & Herta Căpraru, Ed. Medicală, 2011, p. 305). Creșterea în greutate (în sensul supraponderabilității) se observă cel mai des în primul an de viață, între 5 și 6 ani și în adolescență. Pentru perioada de până în 5 ani, vorbim de obezitate precoce.

Care este cauza obezității precoce la copii?

Sunt mai multe șanse ca atunci când unul dintre părinți este obez, copilul să aibă o predispoziție genetică spre obezitate, însă cauza principală a obezității este regimul alimentar (practici greșite în alimentația sugarului și a copilului mic), pe de o parte, și o supragrijă din partea mamei/ părinților de a hrăni copilul. În concluzie, există o cauză fizică (mâncarea propriu-zisă) și una psihică (nevoia de a compensa prin oferirea de hrană unele emoții, frustrări, întâmplări negative). Revenind la alimentație, în articolul Obezitatea la copii: cauze și reguli pentru prevenirea îngrășării copiilor, ni se aduce în atenție un studiu pe acest subiect: surplusul de proteine consumat până în doi ani și consumul redus de lipide ar duce la obezitatea precoce (copiii din această categorie prezintă semnele cele mai accentuate de obezitate).

Schimbări benefice în rutina alimentară

Odată ce copilul este convins că pierderea kilogramelor în exces poate fi un obiectiv în sine, un țel de atins, va avea nevoie de punerea în practică a unor obiceiuri, în viața de zi cu zi: schimbarea farfuriilor mari cu unele mai mici (pragul de sațietate se poate reduce prin simpla reducere a dimensiunii farfuriei), reducerea porțiilor de mâncare (în special seara), evitarea deserturilor inutile (care nu sunt altfel decât dulci și nu aduc nimic bun organismului), evitarea ronțăitului între mese. Toate acestea se fac treptat, prin modificări realizate pas cu pas. Un plan pregătit de către medicul nutriționist va stabili alimentele recomandate și alimentele nerecomandate. Este importantă, de asemenea, implicarea familiei și susținerea din partea acesteia.

Schimbări benefice în stilul de viață

Cum, în general, obezitatea vine la pachet cu sedentarismul (sau mai curând invers), este nevoie de o serie de transformări treptate și în viața de zi cu zi: reducerea duratei statului pe canapea în fața televizorului/ a statului pe scaun în fața laptopului, stabilirea unui traseu casă-grădi/ școală de parcurs pe jos (atunci când copilul merge la grădi/ școală), încurajarea activităților fizice și a jocurilor care presupun mișcare etc.

Regimul alimentar și stilul de viață se adaptează fiecărui copil în parte; medicul pediatru, nutriționistul, dar și atitudinea părinților (acceptarea și punerea în practică a ideii de a face o schimbare atât în alimentație, cât și în stilul de viață) îl vor ajuta pe copil în lupta cu obezitatea.

Articol recomadat: Ce importanţă are sportul în viaţa copilului?

Referințe:
Mama și copilul – Emil & Herta Căpraru (Ed. Medicală, 2011)
Obezitatea infantilă, o boală incurabilă – www.reginamaria.ro
Obezitatea la copii: cauze și reguli pentru prevenirea îngrășării copiilor – CSID – www.csid.ro