A treia poveste din seria „Viaţa în izolare“ o are protagonistă pe Miruna, de 4 ani şi 3 luni. Celelalte două poveşti care ne-au inspirat cu activităţi şi jocuri pentru cei mici i-au avut ca eroi pe Matei, de 1 an şi 10 luni, şi pe Ivan, de 2 ani şi 3 luni.
Am întrebat-o pe Oana, mama Mirunei, cum a fost toată această perioadă, ce activităţi au ţinut-o ocupată şi au inspirat-o pe fetiţa ei, dar şi despre micile năzbâtii, inerente copilăriei.
Îmi place să o ştiu pe Miru cu noi tot timpul
I-am spus Mirunei că vom scrie o poveste despre noi, despre activităţile care o încântă, aşa că am întrebat-o pe ea ce îi place mai mult şi mai mult. Mi-a răspuns că activitatea ei preferată e să stau eu, cu ea, acasă. ? Dacă ar fi să mă întrebe şi pe mine cineva acelaşi lucru, aş răspunde la fel: „Activitatea mea preferată e să o ştiu pe Miru cu noi tot timpul, asta îmi dă liniştea, siguranţa“.
Fac parte dintre părinţii care au mers la muncă în tot acest timp, pentru că jobul meu nu poate fi făcut de-acasă. Şi nici al soţului meu. Aşa că, marele nostru noroc a fost că am avut şi avem bunicii aproape şi, mai ales, că locuim la casă. Apropo de casă, una dintre „plăcerile“ vinovate ale lui Miru este să dea drumul la cei doi căţei ai noştri şi să spună că au ieşit singuri. Iar nouă ne vine foarte greu să o credem… ?
Şedinţele de pictat pe faţă nu au farmec dacă nu au loc în familie
Legat de activităţile care o încântă, atunci când nu face baie – o distrează teribil momentul ăsta, baia noastră se transformă într-un bazin de competiţii – când nu se joacă cu păpuşa bebeluş, când nu desenează pereţii sau răsfoieşte cărţile de poveşti, adoră să ne pictăm pe faţă. Mai întâi eu pe ea, după care ea pe noi. Ultima dată, mi-a pictat un curcubeu pe faţă. Mă rog, aşa i-a spus ea. ?
Îi este dor de grădiniţă, de colegi şi de educatoare
Cum spuneam, Miruna petrece mult timp şi cu bunicii. Au învăţat-o, de curând, să aibă grijă de propriul ghiveci cu flori – să ude florile, să le cureţe, să le îngrijească. Mă bucur, pentru că astfel de preocupări o fac să devină responsabilă. Însă, oricât de ocupată sau implicată ar fi în diferite activităţi ori prinsă în jocurile ei, o aud deseori zicând că îi este dor de grădiniţă, de colegi şi de educatoare, mai ales atunci când are de făcut diverse lucruri, postate de doamna educatoare pe platforma online. Este bine că există această legătură între copii şi educatori, chiar dacă intermediată de un ecran. Păstrează, cumva, vie ideea de normalitate şi ne dă speranţa că vom reveni la ea.
Când nu găteşte sau pictează, Miruna are grijă de propriul ghiveci cu flori ?
Fiind învăţată de mică să ieşim des în oraş, în parcuri şi la locurile de joacă – Miru este foarte sociabilă de fel – bineînţeles că a vrut să ştie de ce acum nu se mai poate, de ce nu mai merge la grădi, de ce purtăm măşti, de ce sunt închise magazinele. I-am explicat astfel încât să înţeleagă că numai respectând anumite reguli de igienă şi comportament ne vom putea reîntoarce la grădi ori la spaţiile de joacă. E foarte haioasă când spune Trebuie să avem mâinile igienizate! A învăţat, de asemenea, să nu ducă mâna la ochi, gură şi nas. Cu toţii am învăţat câte ceva. Însă lecţia cea mai importantă e că trebuie să ne bucurăm şi mai mult unul de altul, să vedem mai bine ce avem şi mai puţin ce nu avem.
La plimbare cu mami şi tati. Amintiri din vremuri recente şi totuşi atât de îndepărtate