Alegerile alimentare. A ne hrăni bine în timpul sarcinii înseamnă a-i oferi bebelușului în formare elementele de care are nevoie pentru a se dezvolta sănătos – proteine, grăsimi bune, zaharuri, vitamine și minerale. Alegerile alimentare sănătoase sunt importante și pentru viitoarea mamă, nu doar pentru făt.
Odihna. Nevoia de somn se schimbă în multe cazuri, ea crește la începutul sarcinii, dispare odată cu avansarea sarcinii, dar reapare cel mai adesea în ultimul trimestru, când fătul ia în greutate din ce în ce mai multe. Articolul Sugestii pentru a ne simți mai odihnite, în sarcină ne ajută cu informații privind acest subiect.
Automedicația nu este o soluție! De fiecare dată când avem o problemă consultăm medicul și, pentru siguranța noastră, întrebăm care sunt medicamentele permise în situații de disconforturi lejere (dureri de cap, răceli etc.). Există medicamente care îi dăunează fătului, de aceea este mai mult decât indicat să evităm automedicația.
Stresul şi naşterea prematură. Care sunt consecințele stresului cronic? Scăderea imunității, apariția unor infecții, declanșarea unui diabet de sarcină, hipertensiune arterială – o serie de reacții ce duc direct sau indirect la o naștere înainte de termen. Dr. Laura Mustață, medic specialist în obstetrică-ginecologie explică în detaliu efectul stresului asupra sarcinii, în corelaţie cu alţi factori de risc, în articolul Poate duce stresul accentuat la o naștere prematură?
Liniștea începe din burtică. Exteriorizarea emoțiilor, verbalizarea gândurilor apăsătoare, într-un context specializat sau unei persoane apropiate, este un proces eliberator. Sarcina este o perioadă cu provocări emoționale de tot felul, cu schimbări de stare, griji suplimentare. Să nu ne fie teamă să plângem sau să dăm glas emoțiilor care ne copleșesc! Eliberându-ne, facem loc unui mediu liniștit pentru bebeluș, el fiind conectat la trăirile noastre.
Stimulare prenatală? Da, însă în anumite condiții. În virtutea construirii unei legături cu bebelușul, mulți tați și, de asemenea, mame îi vorbesc acestuia încă de când se află în burtică. Este un soi de stimulare prenatală. Aceste stimulări e bine să se reducă la vorbitul în sine ori la fredonarea unor melodii sau citirea unor povești (atunci când micuțul este treaz, dă semne concrete în acest sens). Aletha Soler recomandă, în cartea Bebelușul meu înțelege tot, ca mama să comunice cu fătul când îi simte loviturile și să-i răspundă mângâind și apăsând ușor pântecul (cartea a apărut la Ed. Herald, București, 2017, trad. de Ruxandra Dumitrache, pp. 30-31). Autoarea mai sugerează evitarea suprastimulării și respectarea ritmului firesc de dezvoltare.
„Stimularea și comunicare prenatală nu numai că amplifică dezvoltarea sistemelor cognitive, dar vă ajută, de asemenea, să învățați să îl priviți pe cel mic ca pe un membru al familiei chiar dinainte de a se naște“ – concluzionează Soler.
Iată cum, prin gesturi mici sau mai mari – care țin de alegeri alimentare, stil de viață, raportarea la emoții, exteriorizarea și înțelegerea propriilor trăiri – până la moduri concrete prin care ținem legătura cu bebe, „dialoguri“ nonverbale (atingerea burticii) sau cuvinte adresate direct, îi arătăm pas cu pas și gest cu gest dragostea noastră.
