Solicitaţi ajutorul unei persoane apropiate – partener de viaţă, rudă, prieten, medic – în cazul în care vă simţiţi epuizată sau intraţi în panică. Este posibil să încercaţi emoţii mai puternice decât în mod obişnuit, să plângeţi mai des, iar asta chiar şi în situaţia în care totul decurge bine sau pare să decurgă bine.
„Melancolia postnatală“ apare în aproximativ 70% dintre cazuri, cel mai adesea în prima săptămână după naştere, iar printre simptome se numără: iritare emoţională, plâns spontan (fără o cauză precisă), enervare fără motiv, stări deprimante. Aceste simptome, stări, dispar de obicei de la sine în decurs de câteva zile sau săptămâni.
„Melancolia postnatală“ vs „depresia postpartum“. Atunci când schimbările de dispoziţie ajung să afecteze activităţile zilnice sau durează mai mult de câteva săptămâni, sunt şanse să fie mai mult decât o „melancolie postanatală“. Riscul depresiei postpartum este mai mare atunci când există episoade depresive anterioare sarcinii (sau în timpul ei), o experienţă negativă prin care a trecut proaspăta mămică sau în familie sunt rude cu tulburări depresive. Aflaţi mai multe informaţii despre acest subiect în articolul „De ce apare la unele femei depresia postpartum?“!
Este important să ştim că există tratamente pentru depresia postpartum, prin urmare, este cu atât mai de ajutor să apelăm din timp la un specialist. Beneficiile sunt atât pentru mamă, cât şi pentru bebeluş. Să nu lăsăm dificultăţile emoţionale să ne domine timpul pe care ar trebui să îl dedicăm copilului!