Ne simțim fie mai emotive, mai îngrijorate, fie mai nervoase ori mai agitate. Într-un cuvânt, mai vulnerabile din punct de vedere emoțional.
La toate aceste modificări de stare pot contribui însă și alți factori: tensiunile deja existente în cuplu (sau în familie), nesiguranța și incertitudinea locului de muncă (și implicit financiară), predispoziția spre depresii (de asemenea, și moștenirea genetică are un cuvânt de spus), stilul de viață etc.
Există între toate o legătură, iar efectul acestei legături se răsfrânge asupra relațiilor pe care le avem cu cei din jur, cel mai adesea cu cei apropiați. În sarcină, este posibil, prin urmare, să ne enervăm mai repede și din lucruri mai mărunte, de aceea este bine să:
- comunicăm deschis cu partenerul, să îi spunem ce anume ni se pare mai greu în această perioadă, care au fost așteptările noastre și cum percepem de fapt realitatea;
- să explicăm concret motivele care ne fac să ne simțim diferit, cauzele care ne tensionează (oricât de minore sau banale ar putea părea).
De ajutor ar putea fi și un schimb de impresii/păreri cu persoane care trec sau au trecut printr-o sarcină; de exemplu, participarea la cursuri de puericultură constituie o practică valoroasă pentru că informațiile medicale sunt combinate cu cele inspirate de experiența altor viitoare mămici sau chiar mămici (de multe ori chiar medicii care le susțin sunt părinți).
În concluzie, atunci când comunicăm deschis cu partenerul, când nu lăsăm ca nemulțumirile să se adune, când deschidem din timp acest dialog de la om la om, sunt multe șanse ca după aceea să ne simțim mai bine. Discuția va deveni cu atât mai productivă dacă și partenerul va fi încurajat să spună ce gândește și cum percepe, la rândul lui, această nouă perioadă din viața sa.
Alte articole care te-ar putea ajuta:
Oboseala, tulburările de memorie, poftele ciudate – ce trebuie să știm despre ele
Depresia postpartum – importanța ajutorului specializat
Foto: www.freepik.com
