Oboseala orelor online se resimte din ce în ce mai puternic, cu toţii avem nevoie de interacţiuni directe, şi nu mediate de ecranul rece al smartphone-ului ori al laptopului. Copiii, cu atât mai mult.
La grădi, şcoală sau în mediul mai apropiat, acasă – în cartier, bloc, spaţiul de joacă -, copiii îşi fac primii prieteni. Aceste relaţii sociale le permit să iasă din mediul ultracunoscut – camera lor, apartamentul/ casa unde locuiesc – şi să aibă experienţe noi. A relaţiona cu altcineva în afară de fraţi, surori, părinţi, bunici, le arată cât de diferiţi sunt oamenii şi îi ajută să empatizeze. Mai mult, îi fac să se simtă independenţi, un detaliu esenţială pe măsură ce li se dezvoltă personalitatea.
Dacă la grădiniţă, are tendinţa de a se apropia de copii cu care simte că are ceva în comun, în etapa următoare, în primii ani de şcoală, va lega prietenii mai profunde şi mai stabile. Timpul îi va învăţa pe copii să diferenţieze prietenii apropiaţi de amicii de joacă, să discearnă, cu alte cuvinte. Sunt abilităţi pe care creierul le dezvoltă odată cu trecerea anilor.
Şi tot trecerea anilor le va arăta care sunt prietenii adevăraţi şi care prietenii falşi. Primele prietenii însă nu se uită niciodată. Ele sunt asociate cu amintiri aparte, starea de libertate (chiar dacă la un nivel elementar), inocenţa şi bucuria pură.
Citeşte şi:
Râsul la copii: ce indică, ce semnificaţii are
Copilul furios: strategii de abordare
Studii noi: de ce copiii care scriu de mână sunt mai deştepţi