Perioada copilăriei este perioada în care râdem cel mai mult, poate de aceea se spune că un adult care nu râde a uitat să mai fie copil. Râsul ne dă o stare de bine, nu doar psihică, ci şi fizică. Avantajele lui asupra sănătăţii sunt multiple – râsul relaxează, detensionează, apără inima, stimulează sistemul imunitar. Există cursuri de terapie prin râs, însă, până la ele, să ne lăsăm molipsiţi de râsul celor mici, de veselia lor inocentă.
De ce în primii şase ani de viaţă copiii râd cel mai mult? Întrebarea şi-au pus-o şi cercetătorii. Caspar Addyman, bunăoară, are următoarea explicaţie: prin râs, copiii transmit un mesaj, că se simt bine, că sunt fericiţi, este modul lor de a-şi exterioriza şi afecţiunea. Caspar Addyman este profesor la Universitatea Birkbeck din Londra, Departamentul de dezvoltare şi cunoaştere a creierului uman. Copiii râd chiar şi atunci când sunt certaţi, de unde şi enervarea adulţilor, ei luând această reacţie drept sfidare. Frans de Waal explică râsul ca răspuns la ceartă astfel: „Copiii mustraţi nu-şi pot câteodată inhiba zâmbetul, lucru ce riscă să fie interpretat ca lipsă de respect. Dar ceea ce fac ei, de fapt, este să semnalizeze timid lipsa de ostilitate“. (sursă, Frans de Waal, „Mama. Ultima îmbrăţişare“, p. 83) În afară de arătarea afecţiunii şi semnalizarea lipsei de ostilitate, râsul la copii este şi un indicator de joc.
Pe de altă parte, sunt şi familii în care nu se râde mult. Alţi oameni care au studiat râsul sunt convinşi că gustul pentru râs se poate educa. Cum anume? Prin inventarea de poveşti împreună cu cei mici, prin născocirea de ghicitori, prin implicarea unor gesturi şi atitudini – schimbarea vocii, mimică.
Aşadar, să nu uităm să râdem, să nu uităm să mai fim, măcar din când în când, şi copii!
