De la simple la, uneori, neașteptat de complexe, întrebările celor mici ne pun, nu de puține ori, în dificultate. Sau, să recunoaștem, atunci când curiozitățile se repetă fără oprire, iar buna noastră dispoziție este la limită, ne și enervează.
Ce facem, așadar, când calmul pare să fi intrat în vacanță și energia ne lipsește? (Re)încercăm să devenim… calmi, să nu ne pierdem cu firea; îi explicăm celui mic că întrebările sunt foarte bune dar, pentru moment, vă simțiți prea obosiți ca să-i oferiți un răspuns. Prin urmare, „rezolvarea“ va veni mai târziu.
Știm, va continua: Și de ce ești obosit?… Este important să comunicăm cu copiii pe seama cauzelor diferitelor stări/ emoții – fie ale lor, fie ale noastre. Empatia se educă, a avea grijă de un copil, a-l crește (nu doar fizic), se învață, zi de zi, an de an.
Există însă și întrebări amuzante care ne pun în situații stânjenitoare, când, în loc să reacționăm firesc, adică să râdem, este preferabil să răspundem cât mai clar și mai corent, fără a lăsa loc de interpretări. Un exemplu: De ce x are nasul mare?
O alternativă de răspuns ar fi: Pentru că suntem diferiți, pentru că trăsăturile noastre sunt diferite, pentru că vrem lucruri diferite, pentru că ce îți place ție nu este obligatoriu să îi placă și prietenului tău, pentru că uite, până și jucăriile tale nu seamănă una cu alta…
Când copilul intră în perioada întrebărilor, răspunsurile potrivite sunt cele care îi dau o explicație, care îi clarifică dilemele. Să încercăm, pe cât posibil, ca răspunsurile noastre la întrebările lor să conțină adevărul și să fie formulate cât mai simplu, mai adaptat vârstei lor (îi derutează aluziile, ironiile, sarcasmul).
Pe măsură ce cresc, întrebările se dezvoltă și ele, De ce-ului i se adaugă, de exemplu, Cum? Când?. Și, cum noi creștem odată cu ei, nu e nici o rușine să le spunem atunci când nu știm răspunsul, să căutăm împreună în resursele pe care le avem la dispoziție (iată o bună ocazie de a mai răsfoi un DEX, de exemplu). Iar dacă reia întrebările ale căror răspunsuri le știe deja (se poate întâmpla și-așa!), provocați-l să-și amintească singur soluțiile.
Altfel, mult calm și înțelegere cât încape!
Te-ar putea interesa și:
Trei activităţi distractive pentru dezvoltarea limbajului
Regulile şi limitele: ce rol au în viaţa copilului
Copilul e mofturos şi pare să nu îi placă nimic. Cum să îl înţelegem mai bine
Foto: www.freepik.com